RSS Feed
logo

Ultimul conducător comunist din ilegalitate

January 18, 2016 by Casa Sfatului

Ştefan Foriş a fost al şaselea secretar general al Partidului Comunist din România şi ultimul care a activat în ilegalitate. S-a născut la 9 mai, 1892, într-o familie de maghiari din Tărlungeni. Părinţii săi, István Fóris şi Anna Kocsis, aveau o făbricuţă de cărămizi şi ţigle.

A făcut liceul în Braşov

Istvan a absolvit şcoala elementară în Tărlungeni, după care a urmat liceul comercial din Braşov. Şi-a desăvârşit studiile la Budapesta, la o facultate de fizică-matematică. S-a înrolat voluntar în primul război mondial în armata austro-ungară. Atras de ideile comuniste, imediat după război aderă la Partidul Comuniştilor din Ungaria şi activează în regimul Republicii Sovietice Ungare. Îl cunoaşte pe Bela Kuhn, şeful efemerului guvern comunist din Ungaria. Kuhn era şi el de origine transilvăneană, fiind născut în Bistriţa. Regimul communist de la Budapesta este înlăturat după numai patru luni de intervenţia armatelor române.

Jurnalist communist

Foriş reuşeşte să se întoarcă în ţară, la Oradea, unde este timp de un an profesor de matematică. Revine la Braşov, unde îşi reia activitatea politică în calitate de membru al Partidului Socialist. În 1921 aderă la nou înfiinţatul Partid Comunist Român, care în 1924 este interzis de autorităţi. Ajuns în Bucureşti, devine unul dintre cei mai activi jurnalişti şi propagandişti comunişti .

Fuga în URSS

În 1928, Tribunalul Militar din Cluj îl condamnă la zece ani închisoare, însă scapă fugind în URSS. Un timp a locuit la Moscova, apoi la Viena şi Berlin. Devine unul dintre bine pregatiţi agenti ai Cominternului, organizaţia internaţională comunistă condusă de la Moscova. Întors în România în 1930, se căsătoreşte. Este arestat în 1932 la Bucureşti, împreună cu soţia sa, Lotti, şi este judecat în baza Legii Mârzescu, care scotea Partidul Communist în afara legii. Stă închis până în 1935, perioadă în care divorţează.

Instruit la Moscova

În 1940 ajunge din nou la Moscova unde este instruit să organizeze sabotaje, actiuni subversive, să folosească cifruri şi tehnici de spionaj. În acelaşi an, trece clandestin Dunarea pe la Tulcea într-o barca, întorcându-se în ţară ca secretar general al PCdR. Concubin pentru o perioadă cu Tatiana Bulan, o evreică din Basarabia pe care sovieticii au paraşutat-o în România pentru a executa acte de sabotaj, s-a căsătorit apoi cu activista Victoria Sîrbu. De la plecarea sa în URSS şi pe întreaga perioadă a mandatului sau, rămâne aproape neremarcat în rapoartele Siguranţei, care îl credea fie mort, fie refugiat pe teritoriul sovietic.

Destituit de Kremlin

Ştefan Foris avea numeroşi inamici în partid. Nu era popular, charismatic şi nici nu avea autoritate. Suspicioşi, tovarăşii l-au acuzat de colaborare cu Siguranţa. Acuzaţia s-a dovedit mai târziu a nu fi întemeiată. În 1944, este înlăturat din funcţia pe care o deţinuse timp de patru ani. Destituirea are loc în 4 aprilie, în favoarea lui Gheorghiu-Dej, care se afla în graţiile Kremlinului.

„Fă-l să tacă!”

După 23 august, a fost o perioadă reţinut, apoi lăsat în libertate. La scurt timp este din nou sechestrat în fostul sediu al Gestapoului din Bucureşti, de pe Aleea Alexandru, preluat între timp de comunişti. Aici, la ordinul lui Gheorghiu Dej, a fost asasinat de Bodnarenko Pantelei Pantiuşa, alias generalul locotenent Pintilie Gheorghe, ofiţer NKVD, care ulterior a devenit primul şef al Securităţii. „Fă-1 să tacă!”, i-ar fi ordonat Dej lui Pantiuşa. În luna februarie 1945, pentru a executa ordinul, a apelat al şoferul său, Mitea, ofiţer NKVD, paraşutat în iama anului 1944 în munţii Predealului.

Turnat în beton

O anexă a clădirii se afla în acea perioadă în construcţie. În întunericul din magazie, se afla o groapă adâncă de 3-4 metri. Pantiuşa l-a pus pe Mitea să-1 scoată pe Foriş din clădirea principală şi să-1 conducă la anexă. Aici, l-a aşteptat după uşă, cu o rangă în mână. Când Foriş a făcut doi paşi spre interior, ranga a şuierat despicându-i ţeasta. Corpul s-a prăbuşit în groapa dinaintea sa. Cei doi asasini au turnat beton deasupra gropii.

Insistenţele mamei

În 1942, mama lui Foriş vânduse cărămidăria şi-i daduse banii fiului său pentru a putea susţine partidul. În primăvara de după asasinarea băiatului ei, disperată că nu primeşte nicio veste, pleacă din Tărlungeni la Bucureşti să-l caute. Pentru că nimeni nu-i ­dă­dea informaţii, timp de mai multe zile, s-a aşezat la intrarea sediului central al partidului, făcând gălăgie. Pantiuşa a încercat s-o liniştească, spunându-i să revină după câteva săptămâni. Povestea s-a repetat, iar bătrâna a devenit din ce în ce mai disperată, strigând în stradă că fiul ei a fost omorât.

Înecată în Criş

Într-una din zile, când bătrana, venită din nou din Tărlungeni, făcea scandal, în clădire se afla şi un secretar de partid din Oradea. Pantiuşa a discutat cu el s-o ia in maşină şi s-o facă să tacă. A reuşit s-o convingă să se urce în rnaşină, spunându-i că omul care pleacă cunoaşte precis locul unde se află fiul ei şi o va duce la el. La Oradea, în condiţii neelucidate până în ziua de azi, a fost omorâtă. Cadavrul ei a fost descoperit pe malul Crişului înfăşurat într-un covor de care era legat un bolovan. Murise înecată.

Reabilitat în anii ’60

Foriş a fost reabilitat de Ceauşescu în 1968. Ancheta din acelaşi an a stabilit oficial că mama lui Foriş ar fi murit de moarte naturală, dar că gazdele sale din Oradea, i-ar fi aruncat cadavrul în Criş. Deshumarea oaselor lui Foriş s-a realizat cu mare greutate deoarece clădirea în care fusese îngropat în ciment devenise sediul Ambasadei Poloniei.

Soţia lui şi-a pierdut minţile

Tovarăşii nu au fost mai umani nici cu familia fostului lor secretar general. În 1949, şi Victoria Sîrbu va fi arestată, anchetată şi condamnată la opt ani muncă silnică şi confiscarea întregii averi. Singura ei vină a fost că a convieţuit cu „duşmanul Partidului”. A fost graţiată la 10 octombrie 1955 din lagărul Miercurea-Ciuc. Albise complet şi avea grave probleme psihice. A ajuns acasă cu un şobolan mort într-un pantof. Nimeni nu-i spusese în ce împrejurări i-a dispărut soţul, nici ce s-a întâmplat cu fetiţa lor, Vera Victoria, născută în 1945. Şi-a găsit copilul, care fusese îngrijit de nişte rude, dar nu şi-a revenit niciodată, până la moartea ei din 1987. După reabilitarea lui Foriş, fiica sa a primit o pensie specială. S-a sinucis în 1989.

Comunistele de lângă Braşov

Foriş şi-a atras două verişoare din Tărlungeni, Kati şi Iluş, în mişcarea comunistă.  Şi ele proveneau dintr-o familie bună, care avea o bucată de pământ în sat şi mai multe animale. Kati Feher, a devenit soţia unui alt mare activist communist, Grigore Preoteasa (foto). Sora ei, Iluş, a fost arestată de Siguranţă după ce a pus un steag roşu pe biserica din sat, în data de 1 mai 1935. Torturată de Siguranţă, după ce a fost eliberată, a renunţat la activismul comunist, devenind secretară la un ziar în Braşov.

Ceauşescu la Tărlungeni

În 1944, cu puţin înaintea insurecţiei armate, verişoara lui Foriş, Kati Feher a mers să-l întâmpine pe soţul ei, Grigore Preoteasa, la ieşirea din lagărul de la Târgu Jiu, unde erau internaţi capii comunişti. Comandantul lagărului l-a eliberat cu aceeaşi ocazie şi pe un băiat sărman, slab şi amărât, pe care, nu-l aştepta nimeni. L-au luat cu ei la Tărlungeni, unde i-au dat de mâncare şi l-au ţinut vreo două săptămâni, până s-a întrămat. Pe tânărul cu doi ochi negri iscoditori îl chema Nicolae Ceauşescu şi, după unele surse, ar fi prins ziua de 23 august în satul aflat la 10 kilometri de Braşov.

GALERIE FOTO


No Comments »

No comments yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *