Complotul ofiţerilor transilvăneni

Caracterul uşuratic al regelui Carol al II-lea a stârnit, în vremurile tulburi de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, mari frământări în societatea românească. La început au fost scandalurile dinastice, pornite pe când era un tânăr prinţ moştenitor. Apoi, renunţarea şi revenirea pe tronul României. În final, maşinaţiunile politice şi corupţia camarilei regale, care l-a înconjurat în timpul domniei.

În 1934, cu patru ani înaintea instaurării dictaturii regale, mai mulţi tineri ofiţeri transilvăneni au decis să rezolve problema printr-un atentat. Printre aceştia se afla şi tânărul căpitan Octavian Fleşariu, originar din Făgăraş. Atras în complot de vărul său Victor Precup, Fleşariu şi-a povestit aventurile, în ultimii ani ai vieţii, unui scriitor braşovean, care le-a transpus într-un roman. A trăit până în 1991, în Braşov.

Precup, conducătorul complotului

În martie 1934, în casa sa de pe strada Andrei Mureşianu din Cluj, Precup îl pune la curent pe Fleşariu cu ultimele amănunte ale organizării atentatului. Colonelul Precup era deja o celebritate. Participase la celebrul “zbor al Unirii”. La 23 noiembrie 1918, a fost copilotul avionului care a decolat de pe un aerodrom din Bacău, ducând românilor adunaţi pe Câmpia Libertăţii de la Blaj mesajul moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, referitor la Unire. Era nepotul cunoscutului om politic Stefan Cicio Pop, vicepreşedintele partidului ţărănist condus de Iuliu Maniu şi  avusese în 1930 un rol important în revenirea lui Carol al II-lea pe tron.

Jurământ încălcat de rege

Delegat de Maniu, Precup a luat parte la ședința din 17 mai 1930 de la castelul Coësmes în care s-a elaborat planul de revenire în țară a moştenitorului regal, fugit în Franţa cu metresa. Carol i-a promis lui Maniu, prin intermediul lui Precup, că nu-şi va aduce amanta, Elena Lupescu, înapoi în ţară. Jurământul a fost încălcat la scurt timp, fără niciun scrupul. Precup considera că trebuie să-şi spele onoarea şi adunase în jurul său mai mulţi ofiţeri şi prieteni indignaţi de atitudinea monarhului.

Duduia, ţinta principală

În 1933, Fleşariu era căpitan la Cluj. A luptat pe front în Franţa şi Italia, iar în 1918 a participat la evenimentele de la Alba. La fel ca vărul său, era indignat de camarila strânsă în jurul regelui, condusă de Elena Lupescu, care părea că-i controlează regelui toate acţiunile. Dorinţa lor era de a o elimina din preajma regelui pe Duduia, aşa cum era numită amanta regală. Precup i-a prezentat planurile tânărului ofiţer. Fiecare complotist avea un rol bine stabilit. Acţiunea trebuia să aibă loc la Bucureşti, în timpul sărbătorilor de Paşti din 1934.

Complot eşuat

Carol şi Elena Lupescu ar fi trebuit să fie “răpiţi” în seara de 7 aprilie, când mergeau la slujba de  înviere de la. O parte a complotiştilor urma să lanseze patarde şI grenade şi să deschidă focul de la ferestrele Hotelului Bulevard asupra convoiului regal care se îndrepta spre biserică. În acelaşi timp, ceilalţi participanţi la complot urmau să-i atace pe demnitarii aflaţi deja la biserică, în aşteptarea cortegiului regal. Complotiştii, ofiţeri din Ministerul Apărării, originari din Transilvania, pregătiseră acţiunea din timp, procurându-şi arme şi dinamită. Au fost însă deconspiraţi, iar evenimentele planificate n-au mai avut loc.

Plutonierul informator

Operatiunea fusese bine organizata şi ar fi avut toate şansele să reuşească, dacă în fruntea serviciului secret al armatei nu s-ar fi aflat o personalitate iesită din comun, Mihai Moruzov. Simţind că se coace ceva, şi-a alertat oamenii de încredere. De altfel, Precup era sub observaţie de mai mult timp. Întâmplarea a făcut ca plutonierul Tanu, subofiţer aflat în serviciu la depozitul de muniţie din Cluj şi informator al SSI, să se bucure de încrederea complotiştilor Aceştia i-au cerut să le procure arme: grenade şi revolvere. În dimineaţa zilei de sâmbătă, 7 aprilie, şeful Serviciului Secret al Marelui Stat Major, şi comisarul regal Romulus Hotineanu au dat ordin să înceapă arestarea celor zece ofiţeri participanţi. Fleşariu se afla la părinţii lui, la Toarcla. Acolo a fost arestat.

Slujbă de Paşti cu grenade

Procesul complotiştilor a început în 20 aprilie. Şeful rebelilor a declarat în apărarea sa că intenționa doar să prezinte un program de guvernare și o listă la demisa guvernului condus de Gheorghe Tătărescu. Nici măcar depoziţiile favorabile date de Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ şi de Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mişcării Legionare nu au convins instanţa. S-a stabilit însă din declaraţiile celorlați ofițeri implicați că planul grupului era să arunce grenade în Biserica Domniţa Bălaşa, acolo unde regele Carol al II-lea, principele moştenitor Mihai, prinţul Nicolae şi regina Maria participau la slujba dinaintea Paştelui. Locuri de unde s-ar fi acţionat cu grenade era şi la hotel Bulevard, pe unde urma să treacă cortegiul regal.

Lupeasca, singura câştigătoare

Sentinţa aplicată tuturor prevedea 10 ani de închisoare la Doftana. Toţi ofiţerii au fost retrogradaţi. În timp ce li se citea sentinţa, acuzaţii strigau în cor: “Trăiască regele, trăiască adevărata armată română!”, “Jos Lupeasca!”. Deşi complotul urmărea înlăturarea Elenei Lupescu, a avut exact efectul invers. Duduia s-a folosit de întâmplare trăgând sforile pentru îndepărtarea rivalilor săi din preajma regelui. Secretarului privat al regelui, Puiu Dumitrescu, a fost destituit, iar profesorul Nae Ionescu a fost îndepărtartat de la palat. Lupeasca a devenit, practic, singura ”sfătuitoare” de nădejde a Regelui, lucru care va duce patru ani mai târziu la instaurarea Dicaturii regale.

Vâlvă în presa străină

Din cauza cenzurii impuse de Regele Carol al II-lea, complotul a fost trecut cu vederea de presa din ţară. Câteva communicate ale Ministerului Apărării ascunse în paginile “Universului” şi un material din “Unirea Poporului”, care-l laudă pe plutonierul care a deconspirat acţiunea, fac ca opinia publică să afle totuşi unele lucruri. În schimb, presa europeană a făcut multă vâlvă. „Sunday Times” anunţa un complot al ofiţerilor transilvăneni şi relata că regele s-ar fi retras la Sinaia, unde era păzit de civili, pentru ca nu mai avea încredere în armată. Radio Budapesta difuza ştiri alarmante şi exagerate referitoare la respectivul complot arătând că la acesta ar fi participat 120 de ofiţeri, toţi din Transilvania şi că de fapt, în toată armata din Transilvania ar fi existat o stare „de fierbere”. „Frankfurter Volksblatt”, un cotidian german, informa că, în România, a şi izbucnit războiul civil.

Enigme nerezolvate

Nici până azi nu se ştie exact ce urmărea complotul din 1934. Se vehiculează mai multe posibilităţi: înlăturarea lui Carol al II-lea de pe tron prin asasinarea sa, uciderea Elenei Lupescu şi a „camarilei” regale, înlocuirea regelui cu mareşalul Averescu, care urma să fie înscăunat rege, ori crearea unei dictaturi regale cu Carol în frunte, după ce Lupeasca ar fi fost exilată, un grup de ofiţeri loiali urmând să-l sprijine. Unii istorici consideră că de complot nu ar fi fost străin guvernul de la Budapesta. Argumentul este un raport informativ trimis la Bucureşti de către Centrul de Informaţii din Oradea, subordonat Marelui Stat Major al Armatei. În cuprinsul acestuia se arată că în 3 aprilie 1934, cu 4 zile înaintea complotului – ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii din armata maghiară aflaţi în concedii sau permisii, au fost rechemaţi urgent la unităţi. Nici teza conform căreia existau nemulţumiri serioase în rândul armatei din Transilvania faţă de felul cum erau trataţi de regăţeni nu este pe deplin lămurită.

Şapte ani de temniţă

Fleşariu a fost condamnat la zece ani de temniţă grea, din care a executat şapte. A fost eliberat în 1940, când Carol al II-lea a abdicat. Emilia, soţia lui Octavian Fleşariu, a fost singura dintre soţiile celor acuzaţi care n-a intentat proces de divorţ. Pentru ea nu conta altceva decât să-l vadă înapoi acasă. După ce a venit la Braşov, Octavian Fleşariu s-a retras definitiv din viaţa publică. După 23 august 1944, vărul său, cel care condusese complotul a devenit unul dintre apropiaţii comuniştilor. A murit în 1958, în urma unui atac de cord. Fleşariu, în schimb, a evitat să se înscrie în Partidul Comunist. S-a angajat funcţionar la Gaz Metan. În 1950 i s-a acordat dreptul de a primi pensie militară, fiind şi avansat de la gradul de căpitan la cel de locotenent-colonel.

Personaj de roman

La Braşov, Octavian Fleşariu a rămas cu nostalgia aventurilor din tinereţe. A scris mai multe pagini de memorii. Înainte de a muri, în 1991, şi-a încredinţat notiţele scriitorului braşovean Doru Munteanu, fostul preşedinte al filialei Uniunii Scriitorilor din Braşov. Într-un capitol întreg din romanul “Vinerea neagră”, publicat în 1986, scriitorul descrie complotul pus la cale de Victor Precup. Personajele apar chiar cu numele lor reale. „Acţiunea trebuia să fie rapidă şi atotcuprinzătoare. Planul era simplu, chiar foarte simplu, dar eficient şi şocant. Pentru un timp foarte scurt se paraliza totul, regele şi guvernul fiind scoşi din joc cu desăvârşire”, descrie acţiunea scriitorul Doru Munteanu în roman.

 

Escapadele regale

În 1918, în timpul primului război mondial, prinţul moştenitor Carol a părăsit garnizoana în care se afla, fugind la Odessa, împreună cu iubita lui, Zizi Lambrino, fiica unui maior din anturajul curţii. Acolo s-au căsătorit pe ascuns, iscând un mare scandal. Căsătoria a fost anulată de către Tribunalul din Ilfov. Tinerii au continuat însă să se întâlnească şi în 1920 se năştea fiul nelegitim Mircea. În 1921, Carol s-a căsătorit cu Elena, fiica  regelui Constantin al Greciei, mama viitorului Rege Mihai. Carol a iscat cel de-al doilea scandal când a fugit împreună cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Carol al II-lea a ajuns rege al României, aşa cum arată documentele, încălcând testamentul tatălui său şi înlăturându-şi propriul fiu de pe tron. Şi asta după ce, în mare parte pe considerente amoroase, renunţase de patru ori la dreptul său regal.

 

Reînhumat de trei ori

Carol al II-lea şi Elena Lupescu au rămas împreună până la sfârşitul vieţii. În 1940, după abdicare, cei doi au părăsit ţara într-un tren cu 12 vagoane, încărcate cu obiecte de valoare. După ce a locuit în mai multe ţări latinoamericane, Carol s-a stability în Portugalia. În 1949 s-a căsătorit cu Elena Lupescu. În 1953, a murit dărâmat de cancer. Imensa lui avere a fost moştenită de soţia sa, care i-a supravieţuit aproape 25 de ani. Carol al II-lea a fost înmormântat în capela Regilor Portugaliei din Estoril. Rămăşiţele pământeşti îi sunt aduse în 2003 în capela de lângă biserica Curtea de Argeş. În 2019, sunt mutate în necropola regală, lângă mormântul Regelui Mihai şi al Reginei Ana.

 

Spion sovietic?

Într-o notă-raport  a Siguranţei, referitoare la Precup se mai semnala faptul că “numitul a fost suspectat încă din 1921 când era maior, fiind bănuit de spionaj”. În rapoartele sale, Zaharia Husarescu, şeful Siguranţei Generale din Basarabia îl semnala pe Precup ca autor moral, iar în alte cazuri ca autor direct al unor asasinate şi jafuri comise la frontiera de pe Nistru. Într-o altă notă-raport întocmită în 1932 de către Serviciul Special de Informaţii al Armatei era semnalată prezenţa nejustificată a lui Precup la Budapesta în timpul revoluţiei comuniste conduse de Bela Kun (1919) : “… până în prezent, nu s-a putut afla nimic de la el care să elucideze rostul prezenţei sale acolo”.  Zaharia Husărescu (foto), un cadru important al Sigurantei Statului, care se ocupase de urmarirea informativa a lui Precup in Basarabia va fi arestat in 1955, la 79 de ani, şi condamnat pentru „crima de activitate intensă contra clasei muncitoare şi a mişcării muncitoreşti”.

 

Biografia unui aventurier

Victor Precup  s-a născut în 1889, în Miercurea Sibiului. Din cauza vieţii sale aventuroase, a fost tot timpul în atenţia serviciilor secrete, care l-au bănuit de spionaj.

DEZERTAREA. În anul 1916, era ofiţer în armata austro-ungară, dar la scurt timp a trecut Carpaţii din Ardeal, la Iaşi, în Regatul României, alături de viitorul mitroplit Bălan, pentru a anunţa guvernul român, retras în Moldova, de acţiunile transilvănenilor în favoarea unirii. A fost integrat în armata română cu gradul de căpitan.

ZBORUL UNIRII. La 23 noiembrie 1918 a fost copilotul avionului care a decolat de pe un aerodrom din Bacău, ducând românilor adunaţi pe Câmpia Libertăţii de la Blaj mesajul moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, referitor la Unire. L-a secondat pe locotenentul Vasile Niculescu. În 1919 a luat parte la campania militară a României contra trupelor lui Bela Kun, din Ungaria.

URMĂRIT DE SIGURANŢĂ. În 1922, ajuns maior, devine șef al Biroului 2 Informații al Comandamentului Militar al Basarabiei, de la Chișinău. Intră în atenția Siguranței Statului deoarece “s-a ocupat cu traficul de persoane refugiate din Rusia Sovietică și a lucrat cu rea credință în cercetări comuniste, punând în libertate comuniști periculoși…”. Comandamentul Corpului 3 Armată, clasează cazul în 1925.

PRO, APOI ANTI REGE. În 1928, având deja gradul de colonel, a ajuns la Paris şi a pătruns în anturajul lui Carol al II-lea, participând la complotul pentru revenirea pe tron. Este cel care-l întâmpină pe aerodromul din Cluj la întoarcerea în ţară, în 1930. În 1934 organizează complotul ofiţerilor transilvăneni.

CONVERTIT LA COMUNISM. Arestat în urma deconspirării complotului, execută o mare parte din pedeapsă la Doftana. Îl cunoaşte pe Gheorghe Gheorghiu Dej şi aderă la Partidul Comunist. Intră din nou în atenţia Siguranţei şi apare în rapoarte ca om de legătură al ilegaliştilor.

COMERCIANT. Iese din închisoare ca urmare a graţierii, în 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea. Înfiinţează firma „Portex”, care se ocupa cu comertul de produse de marochinarie, articole textile şi chimicale.

REVENIT ÎN ARMATĂ. A colaborat cu Emil Bodnăraş, liderul comunist implicat în lovitura de stat din 23 august 1944. În aprilie 1945, Regele Mihai îi semnează decretul de înaintare la gradul de general locotenent, fiind reabilitat şi reintegrat în armată. În mai este numit şeful Propagandei în Armată, ocupându-se de epurările ofiţerilor din primii ani ai regimului comunist.

PRIMAR ÎN CLUJ. Se implică activ în falsificarea alegerilor din 1946 în regiunea Cluj unde activa în armată. Este pentru câteva luni primarul oraşului Cluj. Trece în rezervă bucurându-se de toate onorurile gradului şi funcţiei. Moare în  septembrie 1958.

 

GALERIE FOTO (9 IMAGINI)