Întâmplări caraghioase cu politruci: Vizitele de lucru ale lui Ceauşescu la Braşov

Cine regretă așa ceva?

În timpul celor 25 de ani în care s-a aflat la conducerea României, Nicolae Ceauşescu a vizitat de numeroase ori Braşovul. Oamenii obligaţi să iasă în stradă cu pancarte şi să-l ovaţioneze şi băile de mulţime îl umpleau de energie, fiind convins că este iubit de popor . Escapadele de acest fel erau prezentate de presa comunistă drept „vizite de lucru”. Excesul de zel al activiştilor provoca însă, nu de puţine ori, momente penibile sau întâmplări hilare. Am adunat, în rândurile următoare, mai multe astfel de întâmplări, dezvăluind lucruri mai puţin cunoscute despre o perioadă pe care încă unii braşoveni o regretă.

Braşovul, locul 3 după numărul de vizite

„Antena vă aparţine”, o emisiune de propagandă a TVR, ţinută la începutul anilor 80 de poetul de curte al Ceauşestilor, Adrian Păunescu, lansase sloganul „biroul de lucru al preşedintelui este harta ţării”. O statistică pentru perioada 1968 – mai 1986 arată că în decursul celor 13 ani și jumătate luați în calcul, dictatorul făcuse 725 de vizite de lucru în țară. Cu 27 de vizite, Braşovul se situa pe locul 3, după Bucureşti (259) şi Constanţa (50). În Braşov se aflau două dintre uzinele cele mai importante ale României Comuniste, Tractorul şi Stegul Roşu, unde venea des pentru a da „indicaţii preţioase”. De asemenea, în avântul demolărilor şi a construirii de noi cartiere comuniste, primii secretari de partid ai judeţului erau deseori nevoiţi să-i raporteze la faţa locului „realizările”. Braşovul era totuşi o destinaţie aleasă des şi pentru că aici i se organizau vânători şi pentru că îi însoţea în vilele de protocol de la munte pe oaspeţii străini importamţi veniţi în România.

Ceauşescu şi Braşovul

Dictatorul cunoştea destul de bine oraşul de la poalele Tâmpei. Aici se afirmase pentru prima oară ca un comunist înrăit, în 1936, în timp ce era judecat pentru agitaţie şi propagandă împotriva siguranţei statului. Tot aici, ca tânăr utecist, fusese primit în rândul Partidului Comunist, în timp ce era încarcerat la Închisoarea Centrală, actuala clădire a Patrimoniului. În ultimii ani de domnie, însă, Braşovul i-a provocat o mulţime de neplăceri. În 1987, sunat de primul secretar Petre Preoteasa, a ordonat să fie puse tunurile de apă pe muncitorii revoltaţi care atacaseră clădirea Judeţenei de Partid. Protesa i-a vorbit de sub un birou, locul unde se refugiase de frică.

Ce scria „Drum Nou”

Ziarele timpului, pline de propagandă de la prima la ultima pagină, anunţau cu titluri de o şchioapă vizitele de lucru. În „Drum nou”, oficiosul local al partidului, Ceaușescu era înfățișat ca ,,trup din trupul poporului, suflet din sufletul poporului”; ,,Transfăgărășanul sufletului nostru”; ,,cel mai iubit al patriei bărbat”; ,,părinte drag și deopotrivă frate”; ,,arhitect al păcii, cel dintâi soldat”, ,,eroul epocii și președintele păcii”; ,,cel mai mare dintre toți Carpații istoriei române” etc.

25 de ani de vizite

Prima vizită de lucru a lui Ceauşescu a avut loc la C.A.P. Gheorghe Doja din Câmpia Bărăganului pe 27 iunie 1965. Ultima vizită de lucru s-a făcut în octombrie 1989, în judeţele Botoşani şi Suceava. La Braşov, la una dintre ultimele vizite de lucru, în 1988, a vizitat platforma Întreprinderii de Autocamioane Braşov. Ideea aceste vizite era aceea de a demonstra că nu muncitorii paşnici au încercat răsturnarea regimului în 15 noiembrie 1987, ci elemente huliganice, beţivi certaţi cu legea. Pentru a preveni orice manifestare nepotrivită, muncitorii cu „probleme” au fost închişi în secţii, iar în locul lor au fost aduşi muncitori de la Hidromecanica.

Şunca de carton

Înainte de sosirile lui Ceauşescu, autorităţile locale asfaltau, măturau şi puneau panseluţe prin locurile prin care urma să treacă coloana prezidenţială. După 1980, singura bucurie adusă de vizitele de lucru era că se mai băga ceva marfă la alimentara. În acea perioadă, într-un mare oraş din ţară, oficioasele anunţau o vizită. În acelaşi timp, o piaţetă din apropierea traseului vizitei fusese amenajată pentru turnarea unui lung metraj a cărui acţiune se petrecea în perioada interbelică. Cu o seară înaintea filmărilor, zona a fost împânzită cu reclame şi firme de magazine care sugerau atmosfera anilor ’30. În faţa unei tutungerii, transformate în măcelărie cu o seară înainte, s-a format, la ora 1.00 noaptea, o coadă de o sută de persoane, atrase de o şuncă enormă – care era, de fapt, de carton vopsit – agăţată deasupra magazinului.

Ceremonial de primire

Până la cutremurul din 1977, Ceaușescu s-a deplasat prin țară cu trenul special.

După zborurile cu elicopterul pentru evaluarea pagubelor seismului, a adoptat acest mijloc de transport.Pentru întâmpinarea lui funcționa un ceremonial care îmbina ,,tradiţii strămoşeşti” ( pâine şi sare, călăreţi, hore, tarafuri şi fanfare) cu practici mai de actualitate (buchete de flori, cravate și fanfare de pionieri, expoziții cu grafice, machete şi produse locale).

Copiii care ajungeau să ofere buchete de flori celui mai iubit fiu al poporului erau foarte atent aleşi. Erau supuşi unor analize medicale minuţioase, pentru ca nu cumva să-i transmită vreun virus pe sub cozoroc tovarăşului.

În ultimii ani ai „Epocii de Aur“, ritualul era îndeplinit conform aceleiaşi mascarade, de câţiva copii care erau plimbaţi peste tot pe unde urma să vină Ceauşescu.

Dictator cu iz de busuioc

Una dintre fetiţele de atunci îşi amintea într-un interviu dat la maturitate, că uneori, în locul preşedintelui apărea un individ care-i semăna incredibil. Totuşi, nu l-a confundat niciodată pe Tovarăşu’ cu sosia sa. Motivul: de câte ori Ceauşescu se apleca să o sărute, simţea un puternic miros de busuioc.

Cea mai mare gafă a politrucilor braşoveni

În 1986, capii judeţului Braşov l-au dus pe Ceauşescu să viziteze sala în care, în 1936, a fost judecat pentru propagandă comunistă. Dintr-o eroare de documentare, activiştii au aranjat o sală omagială în clădirea în care astăzi se află Judecătoria. Procesul din urmă cu 50 de ani nu se desfăşurase însă aici. După cum a intrat, Ceauşescu s-a înroşit. A ieşit val-vîrtej şi s-a îndreptat spre strada Lungă. Activiştii, cu mic cu mare, dezorientaţi, l-au urmat. Când suita l-a ajuns din urmă, maşina se afla în faţa Garnizoanei Militare, iar Ceauşescu bombănea în faţa porţii principale, care era închisă. A ocolit clădirea şi a intrat prin spate. A urcat scările şi s-a oprit în faţa unei uşi de la etajul I. Încăperea fusese compartimentată altfel şi devenise, la acel moment, dormitor pentru soldaţi. În vizita sa, dictatorul a trecut, neanunţat, prin sala de mese. Soldaţilor le-au căzut pur şi simplu lingurile din mână, văzându-l pe Comandantul Suprem intrând vijelios pe uşă. După tărăşenie, şeful Comisiei Judeţene pentru Educaţie Socialistă şi şeful Muzeului de Istorie au fost demişi.

Chelnerul neîndemânatic

La sfârşitul anilor 70, când prim secretar al Judeţului Braşov era Virgil Trofin, Ceauşescu l-a primit pe omologul său bulgar, Todor Jivkov, la vila de protocol de la Predeal. Actorul care trebuia sã facã urãrile de bun venit l-a pomenit doar pe preşedintele Bulgariei, ignorând complet numele lui Ceauşescu. Dictatorul s-a făcut că nu a observat, însă persoanele din anturaj au devenit foarte agitate. În plus, la dineu, chelnerul a scăpat câteva picãturi de ciorbã pe costumul lui Dăscălescu, viitorul prim-ministru al României, aflat în suita prezidenţială. Şefului protocolului, Valeriu Popescu, a fost la un pas de a fi destituit.

Succese încurcate

Înainte de 1989, în Braşov, cu două luni înainte de 23 August era mare agitaţie. Coregrafii pregăteau marea serbare. Sute de activisti de partid din marile uzine braşovene se chinuiau să scrie texte, cu realizările industriale. Acestea trebuiau să fie citite la tribuna oficială, care era amplasată chiar lângă Paletul Telefoanelor, pe actualul Bulevard al Eroilor. În 1981, cu Ceauşescu prezent la tribună, un crainic a încurcat foile. În timp ce defilau muncitorii de la Steagul Roşu a citit realizările uzinei Tractorul şi invers. Până la urmă, cei care asigurau sonorizarea, au băgat peste voceea crainicului cântece patriotice.

Portretul plouat

În seara zilei de 22 august 1982, în centrul Braşovului aveau loc ultimele pregătiri pentru megaserbarea de a doua zi. În piaţă a fost ampalast un tablou uriaş cu chipul lui Nicolae Ceauşescu. Furtuna şi ploaia cu stropi mari, au distrus pictura. A doua zi dimineaţa, organizatorii au intrat în panică de cum au văzut portretul celui mai iubit fiu al poporului cu vopseaua scursă. Liniile telefonice cu Comitetul Central s-au înroşit. Tovarăşii de la centru au fost foarte operativi. În doar două ore a sosit o maşină din capitală cu un alt tablou. Cu doar cîteva minute înainte de începerea spectacolului, care era înregistrat de televiziune.

Aterizare buclucaşă

În toamna anului 1980, Ceauşescu îţi anunţase o vizită la Braşov. Oficialităţile aşteptau să fie anunţate unde va ateriza Tovarăşu’. La un moment dat, primul secretar e anunţat la telefon că elicopterul va ateriza pe stadionul Metrom. Mobilizare maximă la Securitate, Miliţie şi Armată. Un kilometru în jurul stadionului nici musca nu mai putea trece. Elicopterul cu Ceauşescu a survolat zona, dar pentru că pilotul a văzut un tractor cu remorcă parcate pe gazon n-a mai aterizat. S-a îndreptat spre stadionul vecin, ICIM, aflat la doar cîteva sute de metri distanţă. Oficialii braşoveni au rupt-o la fugă pe jos pentru a-l întâmpina pe Ceauşescu. Unii s-au suit la volan. În învălmăşeală de pe stradă, două maşini s-au tamponat destul de serios. Una a Securităţii şi alta a Miliţiei.

Fără şapcă

În 1985, Nicolae Ceauşescu se afla în una din „vizitele de lucru“ la Făgăraş. Ca de obicei, a aterizat cu elicopterul pe stadion. Primul secretar şi primarul oraşului împreună cu o tânără fată, îmbrăcată în haine naţionale, care avea în mână o tavă cu pîine şi sare s-au repezit la scara elicopterului. Elicea nu s-a oprit, iar curentul a zburat toate şepcile şi pălăriile. Fata care trebuia să-l servească pe dictator a rămas fără tavă, iar poalele fotei naţionale i s-au ridicat în cap. Cei mai chinuiţi au fost securiştii, care timp de aproape un sfert de oră au căutat prin mulţime şepcile tovarăşilor.

Speriat de o bubuitură

În 1981 preşedintele Republicii a pornit într-o vizită spre oraşul Victoria, unde mergea să vadă Combinatul Chimic de acolo. Întâmpinat su steaguri şi urale, a întrebat unde sunt lansatoarele de rachete pe care dorea să le vadă. I s-a răspuns că la Făgăraş. Într-adevăr, la Victoria se făcea doar materialul explozibil pentru rachete, nu şi lansatoarele. ,,Atunci mergem la Făgăraş”, a zis el. Conducerea fabricii făgărăşene nu se aştepta la una ca asta.

Cum vizita era neaşteptată, mai mulţi gură cască, care văzuseră un elicopter aterizând în faţa combinatului „Nitramonia”, s-au urcat pe copertina unei staţii de autobuz din apropiere. Numai că acoperişul s-a prăbuşit sub greutatea lor. Ceauşescu a auzit dintr-o dată bubuitura şi s-a panicat, fiind cu greu liniştit de gărzile de securişti.

Limba de lemn

Întâlnirile cu oamenii muncii conţineau același tip de “dialog” ca și congresele. Ceaușescu ținea un discurs, după care i se răspundea prin reprezentanții oamenilor muncii, nominalizați dinainte și cu cuvântări scrise de propagandiștii județeni. Aplauzele făceau parte din regia consacrată.

Ceauşescu folosea în discursurile sale abia 450 – 500 de cuvinte. Frazele sunt lungi și arborescente dar lipsite de conținut. O frază de-a sa avea, în medie, 50 de cuvinte, unele depășind suta.

Vacile voiajoare

Scene burleşti se petreceau şi atunci când lui Ceauşescu îi venea să treacă pe la fermele zootehnice. În judeţ exista un lot de văcuţe Hollstein, mari, late şi frumoase. Îndată ce prim-tovarăşul ieşea pe poarta unei ferme, animalele erau încărcate în camioane şi, în mare viteză, transportate la următorul obiectiv agro-zootehnic inclus în programul de lucru.

Uite recolta, nu e recolta!

Furatul recoltei pe timp de noapte devenise, pe la începutul anilor ’80, un fel de sport naţional. Ca să-şi dovedească vigilenţa, „organele“ dintr-un sat din judeţ au organizat o pândă şi le-a căzut în plasă un ţăran cu un car pe jumătate plin. Omul a fost trimis în judecată. Procesul a durat doar câteva minute şi a avut un final neaşteptat. Cu câteva săptămâni mai devreme ziarele publicaseră ample reportaje propagandistice de la vizita de lucru a Tovarăşului, la care se anunţase încheierea campaniei de toamnă cu câteva săptămâni mai devreme. Avocatul ţăranului a prezentat în faţa instanţei organul de presă al PCR, în care era consemnată vizita şi scria negru pe alb că recoltarea se încheiase. Miliţianul şi primarul satului au fost obligaţi de judecător la plata unor daune ţăranului.

Aventuri din alte județe

SUCEAVA: La ultima sa vizită la Suceava, înaintea programului oficial, Ceaușescu făcuse o nereușită vânătoare de mistreţi. Vinovat l-a desemnat pe primul-secretar de la Suceava, reproșându-i că-i speriase vânatul. La sfârșit, Tovarășul a cerut să fie condus la aeroport de grupul restrâns al Biroului judeţenei de partid. Nemulțumită de această manifestare în cerc prea restrâns, Tovarășa a criticat gazdele. Spre mirarea subalternilor, Ceaușescu i-a lăsat să încaseze nedreptele observații, deşi dispoziţia de a fi însoţit doar de câţiva oameni fusese dată chiar de el.

IAŞI. În septembrie 1982, cuplul Ceauşescu urma să deschidă anul universitar la Institutul Politehnic din Iaşi. La ultimele verificări, staff-ul dictatorului a constatat că, la parterul clădirii, acolo unde tovarăşu’ urma să-şi ţină discursul, nu se afla nici un WC. Cunoscute fiind probleme de rinichi ale secretarului general, au fost convocaţi rectorul, prorectorii. S-a construit un WC, care a fost vopsit la repezeală. Pe 15 septembrie, Ceauşescu a ajuns la Institut şi a cerut să meargă la baie. Înconjurat de gărzile de corp, a apăsat o dată pe clanţă, dar, surpriză! Uşa nu s-a deschis. A mai încercat o dată, după care a pus mâna pe prohab şi s-a uitat urât la agenţii de pază, care s-au năpustit în uşă. Primul gospodar al ţării a intrat demn în WC, iar martorii povestesc că vopseaua, care nu era complet uscată, i-a murdărit sacoul muncitoresc.

CARAŞ-SEVERIN. La termocentrala pe şisturi bituminoase de la Crivina, din judeţul Caraş-Severin, o vizită a cârmaciului a provocat, în 1983, construirea unui mic heliport pentru elicopterul prezidenţial. Alături a fost încropit un veceu autonom, de o singură persoană, cu un rezervor care se golea… după o singură tragere a apei. Securiştii care colcăiau prin zonă cu pistoalele la brâu au desemnat un inginer stagiar pentru a umple rezervorul. Cu câteva ore înaintea aterizării, paza s-a transformat în coşmar pentru stagiar, când un general de securitate s-a uşurat în toaleta improvizată, trăgând apa la ieşire. Cea mai apropiată sursă de apă era la mai mult de un kilometru. Inginerul a transpirat serios: prima dată pentru că a avut de cărat zece litri de apă în timp record, apoi pentru că a lăsat obiectivul nesupravegheat.

TIMIŞOARA. După prima vizită a lui Nea Nicu la Timişoara, care s-a lăsat cu un găinaţ pe basca lui , un anume Marchiş a primit ordin pe linie de partid să facă ceva cu porumbeii din piaţa oraşului, loc în care dictatorului îi plăcea să-şi ţină discursurile către naţiune. Zburătoarele dădeau bine ca decor în „lupta pentru pace“, dar aveau marele cusur că se găinățau chiar şi pe capetele suitei conducătorului mult iubit. Disperat, omul însărcinat cu „dosarul porumbelul“ a îmbătat zburătoarele cu pâine îmbibată în votcă şi ţuică!

HUNEDOARA. La sfârşitul anilor ’80, la Deva, Ceauşescu a observat pe terasele blocurilor multe ciudăţenii rotunde, care arătau ca nişte farfurii mari. Întrebând ce sunt şi la ce folosesc acele castroane uriaşe, dictatorului i s-a răspuns că sînt instalaţii pentru reducerea consumului electric, care captează căldura soarelui şi o transformă în energie. Scena se consuma în plină febră naţională a instalării antenelor parabolice.

Cine a inventat „vizitele de lucru”

Cel care a introdus în lagărul comunist metoda vizitelor de lucru a fost Nikita Hrușciov, conducătorul URSS după Stalin . Îl inspiraseră și campaniile electorale americane, transformate de televiziune în spectacol. Dar dacă politicienii imperialismului organizau mitinguri și turnee electorale pentru a smulge votul alegătorilor, liderii comuniști au permanentizat vizitele de lucru printre oamenii muncii. Hrușciov i-a servit, şi în alte ocazii, de model lui Ceaușescu. De la el a mai preluat rotirea cadrelor, înfiinţarea de oraşe agro-industriale sau dezvoltarea industriilor chimică şi mecanică.