Crimele care au speriat „Cerbul de Aur”

O serie de documente ale fostei Securități, publicate în premieră de site-ul www.ziare.com , dezvăluie cum, participanții străini la festivalul internațional de muzică „Cerbul de Aur” din 1971 erau speriați de crimele în serie din județul Brașov, petrecute în acel an. Din documentele „Strict Secret”, rapoarte și note, întocmite de șeful Inspectoratului de Securitate al Județului Brașov de la aceea vreme, generalul-maior Ioan Bolintineanu, adresate Consiliului Judetean PCR Brașov, bazate pe note informative, reiese faptul că invitații din străinatate aveau temeri legate de siguranța lor în condițiile în care criminalul în serie era în libertate.

Despre asasinatele petrecute acum jumătate de secol, au apărut, de-a lungul timpului, mai multe articole de presă. Niciunul nu a putut elucida, însă, misterul unui autor rămas necunoscut până în ziua de azi.

Turiști speriați0

La sfârșitul anilor  ’60 și începutul anilor ’70, în plină dictatură comunistă, presa era cenzurată, iar frica de represiunea Securității îi făcea pe brașovenii să evite discutarea problemelor „sensibile”. Totuși, o serie de patru crime, pertrecute în stațiunile turistice brașovene între 1969-1971, având ca victime femei, au stârnit rumoare în societate. Detaliile macabre ale acestor crime deveiseră subiectul principal de discuţie la birou, în familie, la scara blocului, la rând la aprozar sau la coafor. Starea de spirit a fost amplificată de o altă serie de crime comise în vara anului 1971, de data aceasta în Bucureşti: celebrul caz Rîmaru..

Articole în presa străină

Conform documentelor CNSAS, obținute de www.ziare.com, unul dintre rapoartele întocmite pe baza declarațiilor date de informatorii Securității, arată preocuparea unui ziarist vest-german prezent în Brașov,  Wolfgang Spaar de la revista <<Teatru si disc>>  din Hamburg , față de crimele neelucidate la acel moment. „Ziaristul a afirmat că în ziarul german Bildzeitung s-a scris despre crima misterioasă din luna februarie, interesandu-se dacă a fost descoperit criminalul, pentru că în Republica Federală Germania s-a făcut multă vâlvă pe această temă, fiindu-i teamă să nu se producă panică printre participanți. Sus-numitul arată că aceste întamplări au produs îngrijorare în rândul turistilor germani. Pe această temă, discuții asemănătoare au mai purtat și Olivia Molina, concurenta din RFG, impresarul Paulo de Meiros și cântareața Maria Valejo din Portugalia, iar numitul Dragomir Maier din Brașov susține că atmosfera sărbătorească a acestei acțiuni este umbrită de cazurile petrecute la Poiană și a restricțiilor impuse participanțiilor străini”.

Prima victimă

Maria Sârcă lucra ca muncitor necalificat la Fabrica de Panificație Timișoara. Nu era căsătorită. Pentru rezultate bune în muncă, sindicatul i-a acordat un bilet de odihnă de 12 zile la Predeal. În ziua cu pricina s-a prezentat la biroul de cazare. A fost înregistrată și repartizată la o vilă. „Era foarte frumoasă. La biroul cazări își făceau veacul tineri care făceau pe ghizii sau hamalii. Probabil unul dintre ei a pus ochii pe ea. S-a oferit s-o ajute. A condus-o prin pădure. La un moment dat, a încercat s-o violeze lângă un morman de rumeguș. Am găsit bucățele de lemn pe fustă. Și mormanul de rumeguș a fost depistat. Femeia a opus rezistență și a reușit să scape de agresor. Totuși au continuat drumul împreună. Au ajuns în zona căii ferate. Aici bărbatul a lovit-o cu un fier în cap. A târât-o până în șanț și a abandonat-o”,  a povestit, în urmă cu mai mulți ani, Andrei Bogdan (foto), unul dintre criminaliștii care s-au ocupat de caz. Cadavrul fetei a fost observat, după 24 de ore, în 21 septembrie 1969, de mecanicii de locomotivă. La autopsie s-a constatat că tânăra a murit strangulată.

A doua victimă

La sfârșitul lunii ianuarie 1970, un grup de germani a venit în Poiana Brașov. După mai multe zile de stat în stațiune, unul dintre nemți s-a prezentat la Miliție, reclamând dispariția soției sale, Gisela Borman. În dimineaţa zilei de 19 februarie 1971, la ora 9,30, în spatele complexului Poiana Ursului din Poiana Braşov, este descoperit cadavrul turistei. Cadavrul zăcea la rădăcina unui brad. Ca și Sârcă, Gisela fusese găsită în poziție ginecologică. De la brâu în jos era dezbrăcată. La fața locului a sosit însuși colonelul Dimitrie Ceacanica, șeful criminaliștilor români la acea vreme. Conform autopsiei, Gisela Borman murise tot strangulată. În vaginul moartei au fost depistați spermatozoizi vii. Fusese violată înainte de a fi ucisă. Gisela Borman avea 37 de ani. Era frumoasă foc. Mobilul părea a fi jaful, deoarece dispăruse suma de 220 de lei, pe care o avea la ea, şi un ceas cu brăţară de aur.

A treia victimă

Abia s-a încheiat autopsia Giselei Borman, când Ceacanica este chemat la receptor. Convorbirea e foarte scurtă. Trântește receptorul și exclamă: „Plecăm în Poiană!”. Pe pârtia Bradul a fost găsit un alt cadavru. Tot o femeie. Victima, Ana Perianu, avea 51 de ani. Femeia este îmbrăcată cu o superbă haină de astrahan. La gât, în urechi și pe degetele de la mâini poartă bijuterii din aur masiv. Nici una nu lipsește. „Când a dispărut, era alături de soțul ei și un grup de cunoscuți. Se îndreptau spre Șura Dacilor, să ia masa. A fost găsită la 50 de metri de locul din care dispăruse”, își amintea, într-un interviu dat în 2001, anchetatorul Andrei Bogdan. Ana Perianu era angajată a Securității, iar soțul ei, colonel de securitate, era atașat militar pe lângă Ambasada României la Cipru. Imediat a intrat pe fir Securitatea. Ancheta a primit denumirea de „Operațiunea Bradul”.

Ultima victimă

La începutul lunii aprilie 1971, în apropierea vilelor Academiei, este descoperită o nouă victimă. Corpul ei, pe jumătate dezgolit, fusese acoperit cu frunze. Și aceasta fusese violată. Maria Blănaru avea 34 de ani și era din Cisnădie. Lucra ca normatoare la fabrica de covoare din localitatea sibiană. Venise în Predeal pentru a participa la un curs de instruire. A fost găsită la trei zile de la data dispariției. Ultima oară a fost zărită de colegii de serviciu în gară. Nimeni n-a putut explica felul în care s-a făcut nevăzută. Cea de-a patra crimă a fost ținută în secret. Autopsierea cadavrului s-a făcut în subsolul unui spital din Azuga. Anchetatorii au refuzat să aducă corpul la Brașov, pentru a nu produce panică.

15 ani de cercetări

Nici până astăzi, adevăratul criminal nu a fost descoperit, cu toate că a fost căutat cu multă încrâncenare de milițieni. Cetățenii din Brașov și Predeal erau terorizați. „Dacă vrei să scapi de soție, trimite-o cinci zile în Poiană”, spuneau glumeții. În anul 1972, la un an de la comiterea ultimei crime asupra Mariei Blănaru, colonelul Ceacanica și echipa lui de anchetatori au părăsit Brașovul, lăsând ancheta pe mâna criminaliștilor brașoveni. Cercetările au continuat până în 1986. Trecuseră 15 ani de la ultima crimă. Cazul a fost închis, fapta fiind prescrisă. Cele patru fișete de documente și probe adunate „la dosar” au fost duse la topit.

Victime hipnotizate?

Unul dintre anchetatori a lansat ideea că singura modalitate prin care criminalul ar fi putut să convingă victimele să-l urmeze fără a opune rezistență era hipnoza. Deși ideea era ciudată, anchetatorii au primit ordin de la superiori să cerceteze pista. A fost contactat chiar și celebrul magician Josefini, care a participat la cercetări. A fost interogat doctorul Levon Mirahorian, care fusese condamnat în anii ’50 tocmai pentru practicarea hipnozei. Doctorul avea 76 de ani și s-a stabilit că i-ar fi fost imposibil să comită acele crime din cauza stării precare a sănătății. Chiar și un student la Medicină din Timișoara, care amenințase o colegă că o va seduce folosind hipnoza a căzut pe mâna anchetatorilor. Nu era vorba, însă, decât de o bravadă nefericită.

Legiștii brașoveni anchetați

Pe baza datelor strânse la dosar, anchetatorii au reușit să schițeze un portret al criminalului. Ei căutau un bărbat de 30-35 de ani, cu o constituție atletică. Înălțimea criminalului a fost apreciată la 1,70-1,75 m. Conform anchetatorilor, era un psihopat sexual, fără căpătâi. Acționa repede și era extrem de prudent. Medicii legiști care s-au ocupat de caz, au ajuns la concluzia că era vorba de un profesionist pentru că victima nu avea timp să opună rezistență și nu lăsa niciodată urme la locul faptei. În 1972, înainte ca anchetatorii veniți de la București să părăsească Brașovul, medicul legist șef Alexandru Oros și adjunctul său, Alexandru Moga (foto), au fost de două ori audiați. Prima dată au fost supuși unui interogatoriu la Procuratura Generală, apoi la cea militară. Rapoartele lor se pare că au deranjat unii șefi din Ministerul de Interne.

Mușamalizarea Securității

Un serial de dezvăluiri despre „Operațiunea Bradul”, având ca sursă tot documentele CNSAS, au apărut sub semnătura cercetătorului Ovidiu Hodor, în revista „22”, între anii 2015 – 2016. Bine documentate, cele patru articole, intitulate „Anatomia unei anchete trucate de Securitate”,  arată că, în cazul celei de a treia victime, anchetatorii au avut numeroase date pentru a-l incrimina pe soțul acesteia, colonelul de securitate Stelian Perianu. Acesta a fost chiar arestat pentru scurt timp. Influența acestuia printre șefii Securității și chiar, după unele aparențe, la însuși dictatorul Nicolae Ceaușescu, au obligat Securitatea să mușamalizeze cazul.

Enigmele celei de-a treia crime

Felul în care victima Ana Perianu fusese găsită ridica mari semen de întrebare, părând ca o scenă aranjată artificial. Era aşezată într-o poziţie ginecologică, care sugera explicit violul. Dispunerea meticuloasă a obiectelor în jurul cadavrului era identică cu cea din cazul Borman. Victimei i se scosese un inel din deget şi fusese aşezat lângă poşetă, partea pubiană fusese acoperită cu un şal, dar i se lăsaseră lănţişorul de la gât, inelele şi cerceii, toate din aur. Lângă cadavru au fost găsite resturi de floricele de porumb, dar nu și sub cadavru, atunci când l-au ridicat, lucru neverosimil. Unele detalii nu se legau. Celelalte victime erau mult mai tinere decât Ana Perianu, care avea 51 de ani. Examenul medicilor legişti, a arătat că victima nu fusese violată. Nu existau nici urme de violenţă.

Ghetele lui Perianu

Atunci când a raportat dispariția soției, Perianu era surescitat și tot repeta „să n-o găsim ca pe nemțoaică”. Pentru că, la acel moment, era o ipoteză puțin probabilă, multora li s-a părut ciudat. Fiind însă o persoană importantă din DIE, serviciul de securitate externă, a fost inițial ocolit de cercetări. S-a aflat însă, de la vecinii din strada Schitul Maicilor, că Perianu se certa des cu soția și, imediat după moartea ei, în apartamentul său s-a mutat o amantă tânără. Lângă cadavrul Anei Perianu  s-au găsit, în zăpadă, mai multe seturi de urme: unele mai mici, de cizmă de damă, altele mai mari, de cizme bărbăteşti. Cu ajutorul unui câine dresat, s-a constatat că urmele duceau până pe culoarul din faţa toaletelor Hotelului Teleferic, unde aceasta era cazată cu soțul ei. S-a stabilit că urmele semănau cu cele ale cismelor lui Perianu. Cum declaraţiile martorilor arătau că Perianu se întorsese de la Bucureşti, cu alte încălțări, doi anchetatori zeloși i-au întocmit dosar. Au descoperit, în plus, că purta un ceas care apărea pe lista obiectelor sustrase victimei.

Scăpat de Doicaru și Pacepa

La 4 august 1971, cu adresa numărul 009478, dosarul a fost înaintat Direcţiei Procuraturii Militare. Câteva zile mai târziu, colonelul Perianu a fost convocat la sediul Procuraturii Militare şi a fost arestat preventiv. La percheziţia la domiciliul acestuia au fost găsite perechea de ghete cu model atipic pe talpă, haina de piele cu care fusese îmbrăcat colonelul DIE în ziua crimei, dar şi suma de 426 de dolari. Deși probele erau zdrobitoare, iar Perianu arestat, protectorii lui, generalii Doicaru și Pacepa, îl transferă la Spitalul Văcărești, apoi într-un birou al Direcției de Anchete Penale. Ulterior, Stelian Perianu a întocmit un memoriu adresat „Tovarăşului Secretar General al CC al PCR“ – pe care lăsa să se înţeleagă că îl cunoştea personal – plângându-se că este arestat pe nedrept şi bătut de anchetatori. Ca să fie mai convingător, s-a tăiat pe faţă cu lama de ras. Nicolae Ceaușescu a cerut să fie informat direct de mersul anchetei, iar cei doi procurori zeloși au fost scoși din caz. Perianu a fost, în final, scăpat. Șefii DIE care au acoperit presupusa crimă a lui Perianu au avut o soartă la fel de enigmatică. În 1978, Pacepa a fugit în SUA, fiind considerat trădător și condamnat la moarte în contumacie. Doicaru este degradat și anchetat în 1979. Moare în 1990, împușcat la o partidă de vânătoare.

 

Ancheta în date statistice

Conform evaluărilor făcute în anul 1978, când cazul a fost redeschis, în prima perioadă a anchetei, în municipiul Braşov, staţiunile Poiana Braşov şi Predeal fuseseră verificate 71.000 de locuinţe, cu aproximativ 200.000 persoane, 250 de cămine şi internate, fiind identificaţi 400 de suspecţi. Personalul hotelurilor, campingurilor şi restaurantelor a fost verificat la sânge, iar posesorii celor 1.247 de autoturisme identificate în zonă în zilele critice au fost chestionaţi. Până în anul 1978, peste 4.400 de persoane fuseseră anchetate direct în legătură cu evenimentele de la Poiana Braşov şi alte câteva mii fuseseră introduse în bazele de lucru. Deși cheltuielile au fost substanţiale, nu s-a obținut niciun rezultat concret.

 

Asasin nedovedit

În 1974, a fost prins autorul a două crime. Una se petrecuse la marginea cartierului Bartolomeu, iar alta la ieșirea din Sânpetru. La expertiză s-a constatat că ucigașul, Mihai Ursache, acționase la fel ca în cazul celor patru crime mai vechi. Avea 38 de ani și semăna cu descrierea anchetatorilor. Era muncitor necalificat și locuia într-un vagon CFR tras pe o linie moartă din Triaj. A fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav. Nu a recunoscut crimele vechi. În anchetă s-a implicat și Securitatea. Procesul nu a fost public.

 

Securitatea și „Cerbul de Aur”

RĂCIREA RELAȚIILOR CU URSS. Din rapoartele Securității reies nu doar temerile legate de crimele în serie, dar și consemnarea pe linie informativă a comentariilor invitaților străini și români despre modul de desfășurare, despre „risipa” pentru mesele festive, despre consumul de băuturi, dar și despre faptul că atât invitații străini cât și unii angajați ai Radioteleviziunii române au considerat neparticiparea niciunui reprezentant al muzicii ușoare sovietice drept un indiciu de răcire a relațiilor țării noastre cu URSS.

 

CÂNTEC INTERZIS LUI ENRICO MACIAS. De asemenea, se mai arată în documente că un cântec era considerat „propagandă la adresa Israelului”, iar cântarețul francez Enrico Macias ar fi refuzat inițial să „scoată” cântecul din concert, însă până la urmă a acceptat.

 

IMPRESAR ITALIAN COMUNIST. În notele Securității se mai precizează faptul ca Ivano Burani, impresar italian, „într-o discutie cu o sursa a noastră, a mărturisit că este membru în Partidul Comunist Italian, dar, de fapt, simpatizează noile grupări de stânga din Italia desprinse din P.C.I. Ivano Burani face propagandă în favoarea acestor grupari, fapt pentru care i-a dat sursei un număr special din publicația Il Manifesto”.

 

DISPUTE ANGLIA-IRLANDA. În raportul Securității, se mentionează scandalul care a survenit între concurenții din Anglia și Irlanda. „Kiki Dee, concurenta engleză și Dikie Rock, concurentul irlandez, s-au certat pe chestiuni politice (privind realațiile dintre Anglia și Irlanda), incident soluționat numai prin intervenția impresarului David Stones”.

 

NUNTĂ CU STRIGĂTURI. Raportul precizează cum rezolvat Tudor Vornicu, directorul de programe al TVR, un incident în care un organizator a propus „aranjarea tragerii la sorți”. „Pentru a atenua incidentul, Tudor Vornicu a invitat la tragere o tânară pereche (miri) care își avea nunta în acea seară în restaurantul Carpați pentru a elimina orice insinuări ce ar fi putut apărea ulterior. Evenimentul a fost organizat penibil, animatorul, sub influența băuturilor alcoolice, strigând și gesticulând ca un clown”.

 

GALERIE FOTO (6 IMAGINI)