Construcţii care nu mai sunt

Multe dintre clădirile braşovene au rămas doar în memoria gravurilor vechi sau a plăcilor fotografice

Brașovul bunicilor a rămas doar în fotografiile de epocă păstrate în cuferele înnegrite de vreme. Pe lângă farmecul pierdut al plimbărilor de pe Corso, tramvaiul cu aburi și trăsurile, au dispărut biserici, clădiri importante, monumente sau porţi de intrare în cetate. Brașovul era un oraș „tradițional, unde schimbările intră foarte lent“, așa cum spunea cărturarul Sextil Pușcariu. Totuşi, urma grea a timpului a strivit multe dintre locurile cu care erau obişnuiţi braşovenii din trevut.

Poartă – Vila Kertsch – Modarom

Poarta construită ca fortificaţie la capătul actualei străzi Republicii (fosta stradă Porţii) în a doua jumătate a secolului al XIV-lea a avut multe de suferit de-a lungul secolelor. Incendiul din anul 1519 distruge o parte a clădirii, reconstruindu-se între anii 1522-1524 ca bastion sub formă de potcoavă, adăugându-se la 1537 un turn cu ceas. Pe această poartă aveau aces în mod special negustorii moldoveni, care, de altfel, erau cazaţi pe aceasta stradă, în timp ce negustorii munteni erau găzduiţi pe strada Vămii. Poarta a fost refăcută şi dupa câțiva ani se reconstruieşte şi turnul. Devine victima cutremurului din 1802, motiv pentru care în 1857 poarta este demolată. În acel loc s-a construit Vila Kertsch, pe actualul amplasament al clădirii Modarom. Hotelul a fost bombardat în cel de-al Doilea Război Mondial.

Dreptul paloşului

Poarta Ecaterinei a fost ridicată la 1559, în partea de vest a cetăţii, pe locul unei vechi porţi din veacul al XIV-lea. Prevăzută cu un turn patrat încoronat de cele patru turnuţele ca simbol al legii medievale ,„Jus Gladii’“ (Dreptul paloşului), cu guri de tragere, pod mobil pe lanţuri peste şanţul de apă, era una din cele mai bine fortificate porţi. A fost avariată în repetate rânduri: incendiul din 1689, cutremurul din 1738. Devenind neîncăpătoare, în 1820 se deschide poarta din Târgul Cailor (str.Bariţiu) şi după opt ani Poarta Şcheilor (a Mureşenilor), fiindu-i sortit sa devină magazie.

Porţi demolate în secolul al XIX-lea

Poarta Neagră era situată la capătul actualei străzi Nicolae Bălcescu, consemnată încă la 1464 ca Strada Neagră, după apa înegrită de deşeurile celor peste 40 de tăbăcării situate în această zonă. Proteja bastionul breslei pielarilor. La 1785 încă mai funcţiona ca a patra cale de acces a oraşului. În anul 1873 este demolată odată cu bastionul, construindu-se cazarma (azi corpul K al Universităţii Transilvania). Poarta de pe Târgul Cailor (strada George Bariţiu) a fost ridicată în dreptul Bastionului Fierarilor la 1819 cu banii negustorilor din Şchei. În 1874 a fost demolată pentru că incomoda pătrunderea carelor cu colivir ale negustorilor.
Poarta Vămii era la capătul străzii Mureşenilor de azi. A fost construită la sfârşitul secolului XIV. Numele porţii vine de la strada Vămii. Deasupra intrării era pictat chipul împăratului Sigismund. Peste şantul de apărare cu apă al oraşului trecea un pod mobil spre partea exterioară. Pe această poartă a fost primit cu mare fast, la 1 martie 1600, domnitorul Mihai Viteazul. A fost avariată de un cutremur din 1738 şi demolată în 1836. În locul ei s-a construit o nouă poartă, mai mică. Şi aceasta a fost demolată în 1881, când a început să circule în oraş tramvaiul cu aburi.

Hotel comunist în loc de biserică

Singura biserică reformată din Braşov a fost distrusă în 1963 în doar trei zile. Comuniştii au spus atunci că totul este în interesul poporului muncitor. Biserica a fost proiectată de arhitectul Alpár Ignácz şi inaugurată în 24 august 1892. A fost o adevărată bijuterie arhitecturală. Cel care a visat şi a iniţiat acest edificiu, a fost Molnár János care şi-a desfăşurat activitatea de preot paroh timp de 43 de ani (1850-1893) în Braşov. Preotul a organizat şcoala de duminică pentru ucenici, a înfiinţat prima bibliotecă publică în limba maghiară, Corul Reformat în 1863. Lângă impozanta biserică s-a construit şi o şcoală elementară în timpul preoţiei lui Csia Pál. În 11 iunie 1963 comuniştii au decis demolarea ei pentru simplu motiv că era nevoie de un nou corp de clădire al Hotelului Carpaţi. Autorităţile de atunci au promis refacerea bisericii, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Biserica Reformată a primit în schimb o sală de sport.

Palatul telefoanelor în locul unei vile superbe

La 1 ianuarie 1931 întregul sistem telefonic al României a fost preluat de către Societatea Anonimă Română de Telefoane. Astfel, în perioada 1931-1939 au fost inaugurate noile clădiri cu centrale telefonice automate în oraşele mari ale României. Toate clădirile au fost proiectate de arhitectul Constantin Nănescu, cu excepţia celei din Bucureşti. Cea din Braşov – ridicată pe actualul Bulevardul Eroilor – a fost inaugurată ultima, în 1939. Clădirea a fost ridicată în locul vilei F. Schuller, cunoscut farmacist braşovean, ridicată în 1896. La începutul anilor 1960 a fost adăugat un etaj. În prezent, clădirea mai câştigă în înălţime fiind transformată în hotel.

Spiţerii şi spitale

Prima menţiune documentară a unui spital în Braşov datează din anul 1413, iar prima menţiune a unei farmacii, din anul 1512. La Muzeul de Istoria Casa Sfatului există o colecţie bogată de instrumente farmaceutice, unele dintre acestea, din secolul al XVI-lea, fiind foarte preţioase. În anul 1580, farmacia cetăţii dispunea de 600 de recipiente pentru păstrarea medicamentelor: borcane de lemn, vase de cositor, lădiţe, oale, vase de aramă, căni mici de lut, alambicuri de sticlă.
Încă din sec. al XVI-lea, în Ciocrac era o „oficină medicală“, unde lucra vestitul medic braşovean Paulus Kir, cel care în 1592 îl tratase de o boală grea, la Craiova, pe Mihai Viteazul. Tot aici fusese adus, după lupta din Valea Teleajenului, şi căpitanul Preda Buzescu, care îl ucisese pe fiul hanului tătar, dar fusese rănit de o săgeată otrăvită.

Farmacii braşovene

Clădirea actualului Muzeu al Civilizaţiei Urbane din Piaţa Sfatului a adăpostit cu mulţi ani în urmă magazinul Turist. În timpul unor lucrări de reparaţii, muncitorii au găsit, dând la o parte tencuiala, urma unei picturi vechi. Cercetările au dovedit existenţa unei clădiri de la începutul secolului al XIV-lea. Se pare că aici a fost prima farmacie braşoveană. O altă veche spițerie brașoveană are peste 200 de ani și i-a aparținut lui Victor Klein. Aflată pe strada Constantin Brâncoveanu, la numărul 15, e cunoscută de toți șcheienii ca „Farmacia Brâncoveanu“. Piesele de mobilier au și ele o vechime apreciabilă, mai bine de 100 de ani. O altă spițerie foarte veche era „La urs“. Îi aparținea lui Roth și se găsea la colțul uliței ªcheilor cu strada Hirscher. În secolul XIX, în Târgul Grâului erau două farmacii. A lui Schuster, care se numea „La Îngerul Păzitor“, și a lui Hornung, „La Arap“, lângă Poliție. Tot două erau în Ulița Căldărarilor (Strada Republicii), a lui Jekelius, „La Speranță“, și a lui Stenner, „La Leu“.

Statui dispărute sau mutate

STATUIA LUI ARPAD. Timp de 70 de ani, vârful Muntelui Tâmpa a fost străjuit de statuia lui Árpád, celebrul conducător maghiar din secolul IX, însă puţini îşi mai amintesc de monument. A fost de două ori aruncată în aer şi, în final, demontată bucată cu bucată de comunişti.
În 1896 statul maghiar a sărbătorit cu mare fast 1000 de ani de la venirea triburilor maghiare în Pannonia. Cu această ocazie, s-a ridicat un monument pe Tâmpa: statuia lui Arpad, conducătorul triburilor, de la 896.
Monumentul avea un soclu circular, peste care era aşezată o coloană. În vârful ei era statuia. Pe 27 septembrie 1913, soclul statuii a fost distrus cu dinamită de doi studenţi anarhişti. În 1916, armata română a aruncat în aer soclul monumentului, dar ruinele sale au rămas în picioare încă 50 de ani. În final, 1966, comuniştii au demontat ruinele.
STATUIA LUI STALIN. Pentru un timp mai scurt, doar 10 ani, începând cu anul 1950, Braşovul a purtat, oficial, numele de Oraşul Stalin. Comuniştii n-au avut curajul să demoleze sau să transforme major centrul vechi al oraşului. Au instalat însă statui comuniste. În „Parcul Prieteniei Româno-Sovietice” (actualul Parc Titulescu) au amplasat monumentul „Soldatului sovietic” – astăzi mutată la Cimitirul Şprenghi, iar în zona din faţa actualei Prefecturi au ridicat o statuie a lui Stalin.
STATUIA DOROBANŢULUI. O altă statuie după care nu au rămas decât imagini fotografice a fost aplasată în Livada Poştei în septembrie 1918, ca un omagiu pentru armata austro-ungară care a eliberat Braşovul în octombrie 1916. După Unire, a fost botezată statuia dorobanţului; iar capul de honved a fost înlocuit cu capul unui soldat român. A fost demolată când s-a început construcţia clădirii Camerei de Comerţ, actuala bibliotecă Bariţiu.

Palatele Braşovului

În urmă cu un secol, cele mai luxoase construcţii ale Braşovului erau palatele unor cunoscuţi oameni de afaceri şi prinţi.
PALATUL SOARELUI. Industriaşii saşi Frederich şi Wilhelm Czell, fabricanţi de bere, unii dintre cei mai avuţi braşoveni la acea oră, şi-au investit banii în clădiri impozante, lăsând în peisajul urban trei palate simbol. Cel mai vechi Palat Czell a fost construit la intersecţia Bulevardului Ferdinand cu Şirul Inului, pe locul fostei Porţi a Vămii. Astăzi este cunoscută drept clădirea în care a fost Groapa cu bere. I se spunea chiar „Palatul Soarelui“.
PALATUL BNR. Celălalt palat Czell este sediul Băncii Naţionale a României şi se află în Piaţa Sfatului la numărul 26. A fost construit în 1903, de către Frederich Czell, pe locul unde industriaşul avea deja trei case. Le-a demolat şi a ridicat un palat impresionant, cu balconaşe sculptate şi basoreliefuri cu figuri umane.
PALATUL MIC. Al treilea palat Czell se află pe Strada Mureşenilor, mai modest ca dimensiuni, a doua clădire după Biserica Catolică, împodobită cu ornamente dantelate.
PALATUL SAFRANO. Un alt palat al Braşovului, aflat în Piaţa Sfatului nr. 23, este Palatul Safrano, construit la sfîrşitul secolului XIX de familia de comercianţi greci Safrano.
PALATUL ŞTIRBEY. În mijlocul parcului dendrologic de pe strada Crişan se află conacul prinţului Stirbey, administratorul Domeniilor Coroanei. Aici, înainte de război, în spaţioasele saloane se ţineau baluri de la care nu lipsea crema aristocraţiei româneşti din acea perioadă. Regele şi regina îşi petreceau uneori vacanţele în micul palat, construit la Braşov, în 1922, de către prinţul Barbu Ştirbey. În 1952, autorităţile comuniste au transformat clădirea în Palatul Pionierilor, iar după 1989, s-a numit Palatul Copiilor. Retrocedat în 2005, a fost vândut unui om de afaceri din Braşov.