Badea Cârţan, judecat la Braşov

Prev

1of12

Next

Într-o noapte din vara anului 1907, cerul Braşovului a fost luminat de o mare vâlvătaie. La cărămidăria lui Lajos Schmidt, focul a mistuit zeci de mii de cărţi şi ziare. Toate erau ale ciobanului Badea Cârţan. 76.621 de volume, operele unor clasici precum Eminescu, Coşbuc, Şincai, Bariţiu, Bălcescu s-au făcut scrum. A fost nevoie de patru care pentru transportul cărţilor. Braşovenii au fost îngroziţi de barbaria autorităţilor maghiare care au distrus miile de volume.
Badea Cârţan i-a scris împăratului, rugându-l să-i facă dreptate. „Mă rog deci Majestăţii tale să fii judecătoriu și să fie traşi la răspundere…”, se poate citi în consemnările sale. Dar împărătul nu a intervenit în favoarea lui. Nu avea cum să fie de partea unui român judecat de unguri. Totuşi, l-a eliberat din închisoare, atunci când și Regele Carol I a intervenit în favoarea lui.
Luna trecută s-au împlinit 110 ani de la moartea ciobanului ardelean care şi-a dedicat viaţa răspândirii cărţilor în limba română.

„Un fanatic ţăran român“

Gheorghe Cârţan, numit de Nicolae Iorga „un fanatic ţăran român al romantismului naţional“, a devenit cunoscut în urma călătoriilor sale în Italia, Franţa, Germania, Grecia, Spania, Belgia, Macedonia, Viena şi Ierusalim. „Precum adunam oile, adunam slovele. Tare-mi plăcea să citesc, de credeam că-s împărat“, avea să se confeseze Gheorghe unui ziar din România. La 53 de ani, i-a încolţit în cap ideea să vadă cu ochii săi Roma, izvorul naşterii propriului popor. În semn de omagiu, a depus la Columna lui Traian un pumn de pământ românesc şi boabe de grâu aduse din Ţara Făgăraşului. De-a lungul anilor, ciobanul făgărăşean a strecurat în Ardeal, pe cărări numai de el ştiute, cărţi interzise de autorităţile maghiare.

Înrolat în războiul de independenţă

Badea Cârţan s-a născut în anul 1847 într-o familie de ciobani din Cârţişoara, sat de la poalele munţilor Fagărăşului. Primii ani din viaţă i-a petrecut păstorind turma părinţilor prin munţi. Transhumanţa l-a dus în câmpiile Bărăganului. Aici va deprinde tainele cititului şi scrisului de la un student din Săcelele Braşovului, Ion Cotiga.
În 1877 s-a înrolat ca voluntar în armata română, pentru a lupta în războiul de independenţă. A trebuit să treacă pe ascuns munţii pentru a ajunge în trupele române. După terminarea războiului s-a întors în satul natal. Imediat s-a încorporat în Compania 19, regimentul 2 din Făgăraş. A dezertat, dar s-a întors la unitatea militară după câteva săptămâni. Pentru că a fugit, a fost închis trei luni.

100.000 de cărţi pentru ardeleni

După eliberarea din armată, între anii 1881-1890, a făcut mai multe drumuri peste Carpaţi şi chiar a vrut să deschidă o biblio­tecă. În 1896 a cumpărat de la un căpitan două căruţe cu cărţi şi ziare. A vizitat şcoli, universităţi, biblioteci, mănăstiri, redacţiile unor ziare. S-a întâlnit cu oamenii de cultură ai vremii, printre care Caragiale, Coşbuc, Nicolae Iorga şi Take Ionescu. Scopul lui era să adune cărţi în limba română pe care să le răspândească în Transilvania ocupată. A reuşit să aducă peste 100.000 de volume. A fost jefuit de dregători în drumurile sale ilegale. I s-au confiscat oile de mai multe ori. Pentru a-şi procura cât mai multe cărţi, până la urmă, şi-a vândut turma de 1.000 de mioare.â

„A căzut un dac de pe Columnă“

La 3 ianuarie 1896, pe ger şi viscol, Gheorghe a ieşit din bordei cu straiţa în spate. Timp de 43 de zile a mers neîntrerupt. Pentru a ajunge la Roma şi-a rupt patru perechi de opinici. Mânca pâine uscată înmuiată în apă. În cele din urmă, şi-a văzut visul cu ochii. Columna lui Traian. Din traistă a scos un pumn de pământ românesc, unul de grâu şi unul de sare. Le-a pus la baza impozantului edificiu. Vlăguit şi flămând, a adormit. A fost trezit brusc de strigătele unui jandarm italian. „Excelenţă, un dac a căzut de pe Columnă“, s-a adresat jandarmul primarului Romei. Asemănarea cu dacii de pe monument era izbitoare.
Timp de două săptămâni, a fost primit cu mare fast de oficialităţile locale. Marchizul Pandolfi a dat un banchet în onoarea sa. Scriitorul Duiliu Zamfirescu, care era pe atunci ministrul României la Roma, l-a prezentat personalităţilor italiene.

Alături de Şcoala Ardeleană

Câteva generaţii de elevi au învăţat la şcoală despre un ţăran care ar fi bătut pe jos drumul Romei pentru a vedea cu ochii lui cine au fost „mama şi tata” românilor. Se spunea că ar fi fost un simplu cioban din Ardeal. De fapt, Badea Cârţan era un bun cunoscător de carte, care vorbea câteva limbi străine şi lupta alături de reprezentanţii Şcolii Ardelene pentru a demonstra că originile românilor sunt latine.
Gruparea intelectualilor transilvăneni exagera încercând să demonstreze puritatea latinismului nostru. Din păcate, de mai multe ori, au ignorat sau chiar au falsificat unele dovezi evidente ale amestecului limbii şi culturii noastre cu celelalte. Slavonismul era puternic contestat de Şcoala Ardeleană. Chiar din punct de vedere lingvistic. Şi s-a încercat o „reconstituire” a limbii române pe bazele limbii latine. Multele exagerări sunt explicabile în contextul încercarilor de maghiarizare a populaţiei Ardealului.

După călătoria la Roma, Badea Cârţan a fost arestat de o patrulă de jandarmi din Arpaşul de Jos, sub acuzaţia că răspândeşte cărţi interzise de autorităţi. Guvernul de la Budapesta vedea în el un „agitator, un conspirator şi un aţâțător“, o primejdie pentru existenţa statului. Ciobanul se apăra spunând doar că „lectura nu-i o crimă“. A fost arestat de mai multe ori. I-au fost confiscate şi arse toate publicaţiile găsite în depozite. În 13 ianuarie 1906, arestat din nou pentru instigare, a fost trimis în faţa Tribunalului Braşov.
„De mic copil am învăţat de la părinţii mei să respect întotdeauna legile ţării şi să nu mă judec cu nimeni. Mie nu mi-a spus nimeni că nu este admis să am cărţi. Dimpotrivă, pretorii care mi-au văzut biblioteca mi‑au spus că fac un lucru bun, folositor, adunând cărţi”, spunea ciobanul în faţa instanţei. N-a fost condamnat, guvernul de la Budapesta invocând „raţiuni politice“.

Înmormântat la Sinaia

În anul 1911 s-a rătăcit pe munte şi, din cauza frigului îndurat, s-a îmbolnăvit. Internat în sanatoriul de la Poiana Ţapului, a murit de plămâni pe 7 august 1911. „Doarme visând la înfrăţirea neamului“, scrie pe mormântul său din Sinaia. În ediţia din 11 august 1911, Gazeta de Transilvania scria: „A murit badea Cârţanu! A murit pe pământul liber al României, la Poiana Ţapului, în una dintre cele mai frumoase regiuni pământeşti, unde a fost adăpostit din mărinimia d-lui Lahovary, fostul ministru rezident al ţării la Roma. A murit Cârţan, veşnicul pribeag prin toate colţurile locuite de români şi prin centrele gintei latine. Figura lui simpatică şi cunoscută tuturora nu va mai apărea pe la adunările noastre naţionale, pe la fruntaşii noştri şi prin redacţiile ziarelor noastre, unde intra curajos cu vecinica lui salutare: Să trăiţi, domnilor redactori!”…

Iorga ascuns sub „Cultura cartofilor“

Pentru a înşela vigilenţa grănicerilor, cărţile de cultură şi istorie românească erau trecute peste munţi sub coperţi false. „Neamul Românesc“ a purtat pe rând numele de „Iarna“ sau „Primăvara“, iar „Istoria Românilor“ a lui Iorga era ascunsă sub coperta unei cărţi de agricultură, „Cultura cartofilor“. Încercând să stopeze cu orice preţ răspândirea culturii româneşti, autorităţile din Ardeal interziseseră până şi foiţele de ţigări care purtau numele de producător „Cuza“.

Casa memorială

Satul natal al eroului aducător de carte românească este Cârțișoara, localitate prin care turiştii trec de fiecare dată când merg spre Bâlea Lac. Puţini ştiu că Bâlea face parte, administrativ, din comuna lui Badea Cârţan, unde se poate vizita şi casa memorială a acestuia, transformată în muzeu. Acolo se află obiecte personale ale ţăranului călător. Localnicii îl sărbătoresc în fiecare an.

Pe jos la Roma şi Bucureşti

Gheorghe Cârţan a ajuns de trei ori la Roma. Prima dată, mergând pe jos. A rupt atunci trei perechi de opinci. Dar a ajuns acolo unde trebuia. „Ultima oară, eu am dus coroana de bronz până la Columnă şi mergeam în fruntea tuturor, aşa îmbrăcat cioban, cu hainele mele”, spunea el într-un interviu acordat unei reviste a vremii. „Mi-au cumpărat un costum, deşi le-am spus să nu cheltuiască, că şi-aşa nu umblu cu sărăcii de acelea nemţăşti. La Bucureşti am fost de peste 170 de ori. Bucureştiul şi Roma ar trebui să le vadă tot românul, că, dacă nu ştie de moşu-său şi de tată-său, zici de el că-i orfan.”