Fantoma din tunelul de la Teliu

Legenda inginerului Colţână, cel care a condus lucrările la Tunelul din Teliu, în anii ’20, s-a păstrat până în zilele noastre. La fel ca Meşterul Manole, constructorul a murit chiar la inaugurarea tunelului. Peste ani s-a vorbit de un bărbat ciudat care poate fi văzut uneori prin semiobscuritatea tunelului, cum se plimbă cu două fire în mână printre şinele de cale ferată. Legenda a dăinuit  deceniilor trecute de atunci. Şi în ziua de astăzi, tunelul mai este vizitat de amatorii de aventuri care au auzit legenda fantomei din tunel.

Început din ambele capete

Construcţia celui mai mare tunel dinţară, la Teliu, a început prin 1920. A durat vreo şapte ani şi a început din ambele capete. Proiectul a fost urmărit foarte atent de inginerul Iulius Berger. La acea vreme era un proiect foarte îndrăzneţ. Au fost angajaţi în jur de 10.000 de oameni. Foarte mulţi din sat au lucrat la tunel. Munceau pe brânci. Se sculau foarte devreme, la cântatul cocoşului. Plecau dimineaţa cu lampa de carbid luminând drumul. Mergeau pe jos patru kilometri. Şi în tunel tot cu ea îşi făceau lumină. Munceau mult, dar câştigau bine.

Chefuri cu oficialităţile

Chiar daca lucrarile avansau într-un ritm destul de încet, autoritatile priveau triumfalist ce se întâmpla. De multe ori se organizau chefuieli oficiale, cu notabilitati de la Bucuresti si invitati straini. S-a pastrat, de exemplu, un meniu de la 26 octombrie 1926, când s-a baut în cinstea strapungerii muntelui. Bastanii de la CFR, politicienii invitati de la Bucuresti si sefii proiectului s-au cinstit cu caviar si nisetru aduse de la Capsa si s-au ametit cu sampanie frantuzeasca, vinuri vechi de Obobesti si coniac fin. Patru ani a durat construirea lui de către Antrepriza germană de Tunele „Iulius Berger”.

Cât a costat

Tunelul a fost construit între staţiile Budila şi Teliu. Statul român a bătutpalmacu Antrepriza „Berger” şi a stabilit costul general pentru construcţie la mai bine de 574 de milioane de lei. Studiile pentru construcţia liniei au fost făcute pe perioada 1920-1922. Şi au fost conduse de eminentul inginer Romulus Baiulescu. Lucrările au început în toamana anului 1923. S-a pornit la drum cu un capital de 100 de milioane de lei. Conducerea companiei nemţeşti a hotărât ca lucrările să fie conduse de doi ingineri. Unul, iniţiatorul proiectului, român, al doilea, german.

30 de muncitori prinşi sub pământ

Accidentele n-au lipsit. S-au surpat pereţi şi au avut loc emanaţii de gaz metan, care au provocat arsuri minerilor. Când lucrările la tunelul mare ajunseseră la jumătate, galeria s-a surpat. A fost nenorocire mare. Au fost prinşi sub pămînt 30 de muncitori. S-au bătut tobele în sat. Anunţau în gura mare pe uliţe nenorocirea. Oamenii s-au strâns la primărie şi-au plecat să-i salveze pe cei din tunel. Pentru ca să-i menţină în viaţă au adus nişte compresoare. Le pompau aer înăuntru. O parte din săteni săpau şi o altă echipă căra pământul. Au reuşit să-i salveze pe toţi. Chiar dacă unii au fost grav răniţi, au supravieţuit.

Electriocutat la inaugurare

Era chiar în ziua inagurării tunelului cel mare. Lucrările se încheiaseră cu bine. Toată suflarea comunei era adunată la capătul tunelului. Veniseră oameni importanţi din timpurile acelea. Colţână s-a urcat deasupra gurii tunelului. Acolo fusese improvizată o scenă. Totul fusese bine regizat. A tăiat panglica inaugurală. Apoi, în faţa adunării, a unit două fire. Gestul său trebuia să simbolizeze conectarea tunelului la energie electrică. O mare realizare în vremurile acelea. Firele au făcut o flamă, iar inginerul a căzut secerat.

Niciun vinovat

Inginerul murise electrocutat în faţa mulţimii. Îngroziţi, oamenii au început să ţipe. Prin trupul lui Cotânţă trecuseră mii de volţi. Chestura a început ancheta, dar fără succes. Muncitorii veniţi dinGermaniaerau greu de chestionat. Oamenii au început să vorbească cum că inginerul german l-ar fi ucis pe cel român. Vroia să-şi însuşească toate meritele. S-a spus că plătise nişte oameni să conecteze firele la curent. Mulţi, însă, îl văzuseră pe Cotânţă verificând firele înaintea ceremoniei. Oficial, nu s-a găsit nici un vinovat.

Cavou în formă de tunel

A fost jale mare în comună. Lumea îl iubea. Era o persoană deschisă şi sinceră. Mulţi dintre săteni l-au condus pe ultimul drum. Familia, care trăia la Bucureşti, i-a comandat un cavou în formă de tunel. Marmura pentru construcţia monumentului a fost comandată din Italia. În semn de respect pentru ceea ce făcuse, mormântul a fost amplasat chiar în faţa bisericii din comună. Ani în şir, sătenii îi puneau flori, duminică de duminică, la ieşirea de la slujbă. În 1963, cadavrul a fost deshumat şi mutat la Biserica Sf. Vineri din Bucureşti. În comună a rămas doar cavoul în formă de tunel. Pînă acum cîţiva ani cînd preotul a decis demolarea lui pentru că se împiedicau de el oamenii care participau la Înviere. Oricum, cu timpul, marmura fusese furată bucată cu bucată.

Lupte grele pentru tunel

Trenul a fost fost prima legătură a sătenilor din zonă cu Braşovul. Mulţi lucrau la fabrica fraţilor Schill, viitoarea Hidromecanica. Tunelul a fost foarte folositor şi în timpul războiului. Maşinile erau încărcate şi băgate în tunel ca să nu fie bombardate. La retragere, nemţii au vrut să arunce în aer podul şi tunelul pentru a împiedica armatele române şi ruseşti să pătrundă în zonă. Trupele nemţeşti pregătiseră dinamită să le arunce în aer. La vreo două zile după insurecţia din ’44. Sătenii au pus mâna pe arme şi au luptat cu nemţii. Au murit mulţi oameni.

Ceauşescu nu l-a vizitat

În anii ’60, Ceauşescu, însoţit de alaiul obişnuit, trebuia să vină să viziteze tunelul. Zona era preferata ştabilor comunişti care organizau în zonă vânători. Conform protocolului, s-a organizat o primire ca la carte în Teliu. Vizita a fost însă anulată. S-a auzit că Ceauşescu n-a vrut să vină deoarece i s-a spus că zona este foarte poluată din cauza unei fabrici de mobilă.

Proiect abandonat

Tunelul a fost făcut, în primul rând, pentru a ajuta transportul de lemn şi rocă din cariera din apropiere. După război, au existat mai multe planuri pentru a lega prin cale ferată oraşeleBraşovşiBuzău. Din cauza seismicităţii ridicate din Munţii Siriului, zona învecinată din judeţulBuzău, şi a numeroaselor alunecări de teren, proiectele au fost abandonate. În ultimii ani ai comunismului, la Siriu s-a construit un uriaş baraj de pământ. Sate întregi au rămas sub ape. Drumul rutier a fost suit prin viaducte pe versanţii muntelui. Calea ferată nu s-a mai extins. Legenda inginerul Colţână a continuat însă să-i fascineze pe mulţi. Şi în ziua de azi se vorbeşte despre fantoma bărbatului care se plimbă prin tunel cu două fire în mînă printre şinele de cale ferată. Povestea e însă crezută de foarte puţini oameni.

Cel mai lung din ţară

Tunelul Teliu de pe calea ferată Hărman – Întorsura Buzăului, este cel mai lung tunel de cale ferată din România, situat pe raza comunei Teliu, judeţulBraşov. Are o lungime de 4.369,5 m şi este prevăzut pentru cale dublă, electrificată. La ieşirea din tunel se intră în staţia Întorsursa Buzăului, capăt de linie pentru calea ferată de 37 km. Poartă numele pârâului Teliu, pe valea căruia trece linia ferată.

Ideea lui Bariţiu

Înainte de a se fi născut ideea traversării Carpaţilor prin Pasul Predeal, pe la 1862, Gheorghe Bariţiu, într-un memorial, sugera o traversare prin Pasul Buzău pentru a se ajunge, apoi, la Dunare. Un proiect mai vechi urmărea realizarea unei căi ferate care să asigure legătura Braşovului cu Buzăul, traversând Carpaţii. Pe partea Regatului se realizase încă din 1909 o cale ferată întreBuzăuşi Nehoiaş. Proiectul pentru o cale ferată de la Hărman (de unde se leagă de calea feratăBraşov- Sfântu-Gheorghe) până la Întorsura Buzăului a fost realizat în 1922, stabilindu-se oficial că era o lucrare de utilitate publică. După inaugurarea acestei linii, care avea menirea să facă joncţiunea cu prin pasul Buzăului cu linia Nehoiaş -Buzău, proiectul de traversare a Carpaţilor s-a oprit. Calea ferată a fost inaugurată oficial la 25 iunie 1931.

Istoria unei trecători

Datorită aşezării geografice a comunei Teliu şi a faptului că este înconjurată de păduri, comerţul cu cherestea a înflorit din cele mai vechi timpuri. Pentru a putea ajunge în Buzăucomercianţii trebuiau să străbată trecătoarea pe jos sau călare. Prin Buzaie treceau odinioară negustorii ce aduceau peste şi vin dinŢară. De la Întorsura Buzaului până laBraşovnu sînt decât 38 de kilometri. Istoria trecătorii este foarte veche. La Teliu se vad şi astăzi urmele unei fortificatii de pamânt ridicate de săteni pentru a se apăra de tătari. La Crasna, unde rîulBuzăupărăseşte Transilvania, s-au găsit urme bogate din paleolitic.

Mihai Viteazul a trecut prin Teliu

Istoricii au confirmat că Mihai Viteazu a trecut prin Teliu. Domnitorul  român se pregătea să înfrunte oastea polono-moldoveană condusă de marele hatman Zamoyski, care ocupaseMoldovaşi ameninţaŢara  Românescă, urmărind să-l aşeze domn pe Simion Movila. În toamna anului 1600, Mihai Viteazul şi-a aşezat tabăra la Teliu. De aici a plecat spre Muntii Buzaului, trecînd hotarul ţării Româneşti.

GALERIA FOTO (5 IMAGINI)

Prev

1of5

Next