Politica de altădată

“Sfidarea cu care partidul liberal caută să se apropie de inima alegătorilor nu este mai puţin desgustătoare decât murdăria care se scurge din corpul porcului în lăturile, din care acesta îşi potoleşte foamea. Pentru că lături a ajuns sufragiul universal în concepţia şi procedurile acestui partid! Cinstea şi cuvântul curat al alegătorilor (…) le-a prefăcut în lături pentru îngrăşarea flămânzilor partidului”. Vi se pare că citatul de mai sus, în care i se face un adevărat rechizitoriu Partidului Naţional Liberal, are vreo referire la situaţia politică actuală? Nicidecum. Este doar un citat din cotidianul braşovean “Gazeta Transilvaniei”, apărut în 15 decembrie 1933.
Mai toţi ne-am săturat de discursurile demagogice ale politicienilor, de alianţele lor dubioase, de păruielile în public dintre rivali, de pomenile aruncate sărmanilor înainte de alegeri. Nu e nimic nou sub soare. Cu ani în urmă, în perioada interbelică, lucrurile stăteau tot cam aşa.

Rivalităţi între partide

După Unire, în Brașov, partidele cele mai importante au fost Partidul Național Român, Partidul Social Democrat, Partidul Național Țărănesc, Partidul Liberal și Partidul Poporului. Populația de etnie maghiară și germană votau de obicei cu candidații propuși de Partidul Maghiar și de Partidul German. Românii aveau o mare simpatie pentru Partidul Național Român datorită faptului că membrii acestuia au fost în fruntea luptei pentru unitatea națională.
Citind presa vremii şi documentele de arhivă ne putem face o imagine mai mult decât interesantă despre ce se întâmpla în acele vremuri pe scena politică.

Capete sparte şi picioare rupte

Întrunirile politice se terminau nu de puţine ori cu picioare rupte şi capete sparte. De exemplu, în anul 1926, la o întrunire organizată de dr. Aurel Dobrescu în comuna Porumbacu de Jos (Făgăraş), discuţiile nu au fost deloc paşnice. Ba chiar amintesc de mineriadele de după Revoluţie. Studenţii şi intelectualii au fost puşi pe fugă de pietrele şi tigăile ţăranilor. Deputatul de Făgăraş fusese acuzat că, la această întrunire politică, la care participase trei sferturi din comună, a „proferat expresiuni jignitoare la adresa M.S. Regelui“ şi că „a agitat poporul astfel că acesta a atacat cu pietrii pe intelectualii şi studenţimea universitară din comună“. Nu puţini au fost tinerii care s-au trezit cu capetele sparte. După spusele primarului, deputatul Partidului Naţional afirmase despre oamenii lui Averescu că fac parte dintr-un „…Guvern care a dus o rea administraţie şi a pus dări grele pe ţărani şi a scumpit beutura“.

Bătăuşii guvernului

În aceeaşi perioadă presa trăgea semnale de alarmă în privinţa „fărădelegilor guvernului“. În 4 februarie 1926, în „Gazeta Transilvaniei“ apărea: „Din toate părţile ţării ne vin ştiri despre acte de banditism săvârşite de agenţii guvernului. Pe la sate mişună agenţi bătăuşi, iar la oraşe, sub titlul complectării gardelor de sergenţi de stradă, sunt aduşi cu sutele bătăuşi îmbrăcaţi în uniforme de sergenţi…Toată lumea din Făgăraş, fără deosebire de nuanţă politică, e profund scandalizată. În întreg judeţul e o fierbere nemaipomenită“.

Tocăniţa liberală

În anul 1928 liberalii își făceau o campanie electorală ingenioasă, și „gustoasă. Înainte de alegeri, la restaurantele Mielul Alb, Coroana și Liess, politicienii i-au invitat pe brașoveni la masă. La fel ca politicienii din zilele noastre care îmbie electoratul cu mici şi bere, liberalii de atunci i-au servit pe alegători cu bucate gustoase udate din belșug cu vin, în speranþa că aceștia vor ștampila căsuța „corectă“. „Gazeta de Transilvania“ anunța ironic în articolul „Tocana liberală dela Brașov“, că, în duminica viitoare, liberalii urmau să țină o mare întrunire și că s-au pregătit cu grijă pentru ca toți participanții să se simtă bine. „Tren gratuit, căruțe gratuite, diurne, tocană de miel și băutură la toartă…În ajunul adunării vor ajunge la Brașov cu mic cu mare la tocană de miel și la curcani în frigare. Veniți cu turle și cu surle, că a sosit ziua mare“. După congres, același ziar scria cum le-a stat unora mâncarea în gât. „La mijlocul mesei s’au lansat liste de subscriere de membri în Partidul Liberal și de a participa la congres. Multora li s’a aplecat, alții au rămas cu tocana în gât când li s-a comunicat rostul blidului de linte“. Șcheienii n-au participat la acest festin, deoarece ei aveau alte simpatii electorale.

„N’au oamenii cu ce să cumpere”

Problemele sociale și economice erau exploatate din plin de către politicienii locali. Un exemplu bun vine din partea țărăniștilor care-i arătau cu degetul pe guvernanţii din 1924. „Vedem coșuri de fabrici, dar prea puține cu fum, cea mai mare parte din ele nu lucrează. Lucrează una singură pentru toate, căci fabricile sunt cartelate ca să nu se concureze între ele. Dar nici nu vând, căci prețul e prea scump, nici țăranii nu cumpără, căci n’au oamenii cu ce să cumpere“, critica un fruntaş ţărănist în „Gazeta Brașovului“, promiţând că partidul lor va pune treburile la punct. Prea multe nu s-au schimbat de atunci. După 80 de ani de la apariția acestui articol, nu s-au schimbat prea mult lucrurile. Coșurile tot nu scot fum, iar politicienii se bat cu pumnii în piept că vor pune fabricile pe roate.

Lupu pupăcios

Nici mutările dintr-un partid în altul nu sunt un obicei nou. Migraţiile politice erau practicate cu sârg și de politicienii interbelici. Dr. Nicolae Lupu se făcuse membru, pe rând, în patru partide: liberal, socialist, țărănesc și național țărănesc. Din acest motiv răutăcioșii considerau că este neserios și prea pupăcios. „De remarcat este că dl. dr. Lupu, care sufere de mania pupatului, a sărurat pe dl. ministru Duca în gură, declarând că nu se va despărți niciodată de partidul liberal. Numai să se țină de cuvânt!!!“.

“Cum se înşală o ţară: prin ei înşişi”

Prima pagină a “Gazetei de Transilvania” din 17 decembrie 1933, în plină campanile electorală, este plină de titluri care înfierează politica Partidului Naţional Liberal. Iată câteva dintre titluri: “Liberalii dau foc ţării, ca să se încălzească la flăcările ei”, “Cum se înşală o ţară: prin ei înşişi” sau “A şasea victimă a teroarei liberale, împuşcată pe când lipea afişe electorale”. În vremurile noastre, fiecare site, televiziune sau ziar îşi clamează în gura mare independenţa, deşi părtinirea este uşor de priceput de un cititor sau spectator avizat. În trecut, ziarele îşi asumau partizanatele, dar virulenţa cu care erau atacaţi adversarii politic era la fel de mare ca astăzi.

Pamflete şi atacuri de presă

Țărăniștii încercau să fie mai eleganți decât rivalii lor liberali. Sub pretextul că îi iau apărarea viceprimarului Iosif Pușcariu, i-au făcut un mare deserviciu. „Dl Pușcariu este cel mai nevinovat cetățean al Brașovului. Infantil până la desconsiderarea spaþiului. Dacă nu-l dai jos din autobuz, uită adresa casei unde locuiește“, scria în „Gazeta Brașovului“. Nici primarul n-a fost scutit de „amabilitățile“ presei. „Zilele trecute era cât pe ce să rămânem fără primar, pe motivul că dl. Dumitrescu Pârvu e prea tânăr și lipsit de experiență. Ce infamie! Primarul nostru n’a fost niciodată tânăr și nu va fi niciodată tânăr. Vârsta d-sale plutește în durata pură a lui Bergson, unde mușchii creierului se pot conserva milenar”.

„Coadă de topor“ şi Iuda

Partidul Poporului și-a construit propaganda electorală pe imaginea generalului Averescu. Admiratorii îl numeau „tatăl nostru care ne-a scăpat de triunghiul morții”. Însă, adversarii erau de altă părere. „S-a dat cu ciocoii. Frați săteni! Aflați că generalul Averescu s-a dat cu ciocoii ca să ajungă la putere . A luat în Guvern, chipurile ca să-l ajute la expropiere-pe domnul Garofild. Voi știți cine este domnul Garofild. E omul muncii silnice de pe vremea nemþilor. El a fost impus de ciocoi ca să le păzească moșiile, pe care Mihalache vrea să le împartă vouă”, scria în publicația „Țara nouă” a Partidului Țărănesc, în ziua de 8 aprilie 1920. În același an, generalul a mai fost numit „coadă de topor și Iuda vânzător”. Se spunea că acesta „s-a dat de-a binelea cu boierii”. Politicianul braşovean Mihai Popovici îl ataca şi el pe gen. Averescu.

„Ține nasul în vânt”

Mult mai suculente și răutăcioase devin atacurile în presă în anii ‘30. Politicianul național-țărănist Grigore Iunian era o țintă perfectă. Ca un miel dus la tăiere, acesta nu se prea putea apăra de răutățile adversarilor săi politici. „Domnul Iunian are un metru șaizeci. Orice ar face, oricât s-ar zbate nu se poate ridica un milimetru mai sus. Ține nasul în vânt, cu capul forțat ridicat de parcă ar călca în vârful degetelor, doar, doar ar depăși măsura tragică. Totul e zadarnic. Nimic nu se poate ridica mai sus de propria pălărie. Toată psihologia domnului Iunian, toată răutatea lui, toată meschinăria lui vine din acest miniaturism”, apărea publicat în „Dreptatea” în 14 aprilie 1937.

Goga acuzat de măcel

Unul dintre cele mai grave episoade din timpul alegerilor, din perioada interbelică, a fost pe larg dezbătut în presa braşoveană. Pe 9 iunie 1926, „Gazeta Transilvaniei“ relata despre tragedia din Hunedoara, unde mai mulţi ţărani au fost împuşcaţi de jandarmi. „Înfiorătorul măcel din judeţul Hunedoara. Ţărani români împuşcaţi de jandarmi pentru că s’au dus la votare”, aşa suna titlul articolului. Mai departe, guvernul de atunci şi Octavian Goga a fost acuzat de cele întâmplate: „…Regimul averescian a încheiat alegerile cu o baie fioroasă de sânge. Petele de sânge de pe mâinile catifelate ale d-lui Goga nu vor dispare în biroul său somptuos şi prafumat din ministerul de interne, în parlamentul ţării ca şi în localurile de distracţii delicioase, petele se vor ivi tot din nou şi se vor întinde ca o pecingime reamintindu-i până în ultima clipă a vieţii sângele ţăranilor din ţinutul Haţegului”.

Primul primar român

Primul primar român al Braşovului a fost medicul Gheorghe Baiulescu. Acesta a condus oraşul în cele 40 de zile de stăpânire românească din Braşovul anului 1916, iar după Unire a fost ales prefect de mai multe ori. Dr. Baiulescu şi-a făcut studiile la Viena şi din cauză că nu ieşea pe stradă fără bastonul cu cap de fildeş a fost poreclit de către pacienţi „bastonaş”. Era unul dintre cei mai buni diagnosticieni din Braşov şi se specializase în hidroterapie. În anul 1895 a introdus la băile de abut o secţiune specială pentru curele de apă. Pentru că era în acelaşi timp şi medic de şcoală, acorda şi scutiri elevilor. Din acest motiv era foarte iubit de copii. Principalele reproşuri ce se aduceau Primăriei după Unire au fost legate de faptul că numărul funcţionarilor români era prea mic, toate actele erau redactate în limba germană şi nu în română, iar şedinţele se făceau tot în germană.

„Loviți fără cruțare”

Nu de puține ori, întrunirile politice din diverite regiuni ale ţării s-au încheiat la spital sau, după caz, cu discursuri răzbunătoare rostite la pomana mortului. În 1922, în satele din județul Ilfov, cabinele de vot erau crăpate strategic. În acest fel, anumite persoane de bine puteau să verifice cine cu cine a votat. Nu interesa de ce a votat acel cineva cu cine „nu trebuia”. Conta doar că persoanele care nu au „știut“ unde să pună ștampila erau așteptate de alte persoane de bine, înarmate cu bâte. În 1932, în Moldova, vremurile nu au fost mai pașnice. Legionarii îi îndemnau pe cetățeni: „Puneți mâna pe coasă și pe ciomege și loviți fără cruțare!”.