Clădiri Piața Sfatului,  Uncategorized

Povestea caselor din Piața Sfatului nr. 18 (Șirul Botelor)

Pe locul casei din colt, care are o latură spre Târgul merelor, a existat inițial o capelă catolică a Bisericii Sfintei Marii, numele Bisericii Negre. După reformă, a fost transformată în depozit și extinsă. Aici s-a aflat cântarul orașului. Din 1644, până în 1826, casa a aparținut familiei Filstich. Cumpărată de doctorul Johann Friederich Plecker, este demolată în 1827 și reconstruită în forma în care s-a păstrat până astăzi. Etajul a fost închiriat „Casinei Române”. Inițial, negustorii ortodocși se adunau în Casină ca într-un club în care discuți afaceri și bei cafea. Ulterior, unul dintre cei mai școliți dintre aceștia citea bucăți din „Gazeta de Transilvania”, „Kronstädter Zeitung” sau „Curierul”, pe care apoi le comentau. Cu timpul, în Casină au intrat  cărturari ca George Barițiu, Iacob și Andrei Mureșianu, tineri din familiile avute, întorși de la studii din Viena sau alte orașe occidentale, sau chiar profesorii gimnaziului românesc. Casina a devenit un club democratic, în care se discuta politică potrivit intereselor românești ale vremii.

Aniversarea de 100 de ani a Casinei, ziarul „Universul”, 6 ianuarie 1936.

Parterul a fost închiriat companiei comerciale fondate în 1843 de frații Hesshaimer, Johann Ludwig și Adolf. Magazinul Hesshaimer a dăinuit vreme de cinci generații, până la naționalizarea din 1948, chiar dacă proprietarul imobilului s-a schimbat.

Anunțuri publicitare ale magazinului Hesshaimer din „Gazeta Transilvaniei”. Stg. jos – 30 aprilie 1913; dr. – 13 august 1906.

În 1894, a fost cumpărat de Parohia Evanghelică. În perioada comunistă în casă au locuit chiriași. La parter a existat un magazin de mobilă.

Magazinul de mobilă, anii ’60 – „70.

Șirul Botelor se continua cu un ansamblu de trei imobile. Corpul central, cu două etaje impunătoare, a fost, după 1870, sediul „Fundației pentru Sprijinirea Învățământului Românesc, organizație susținută de negustorul Ioan C. Iuga, apoi, al „Fundației Iuga”. Negustorul a donat prin testament o parte considerabilă din averea personală gimnaziului ortodox din Braşov. Pe lângă fondurile menţionate, Ioan Iuga a contribuit la construirea clădirii şi la fondul şcolar cu 2.650 de florini, devenind cel mai important susţinător particular al gimnaziului braşovean.

Negustorul Iuga și-a o mare parte din avere Gimnaziului ortodox din Brașov. Fundația Iuga a avut sediul în clădirea de pe Șirul Botelor.

Spațiul de la parter, la sfârșitul secolului XIX, era închiriat pentru divese expoziții itinerante (foto).

Din 1886, până în 1948, imobilul devine sediul Băncii „Albina” din Sibiu. Primul director al „Albinei”, este economistul Nicolae Petra Petrescu, care a lăsat mai multe scrieri de referință pentru istoria bancară a României.

Nicolae Petra Petrescu, primul director al sucursalei băncii „Albina” din Brașov.
Publicitate pentru Banca Albina în „Gazeta Transilvaniei”, 14 septembrie 1889

În perioada comunistă, parterul a fost modificat fără nicio grijă față de aspectul initial, gangul spre curtea interioară dispărând. La parter a fost deschis magazinul de mobilă „Carpați”, de unde, în anii ’60-’70, clasa muncitoare își putea cumpăra mașini de spălat, aragaze, frigidere și televizoare.

Electrocasnice pentru clasa muncitoare, la magazinul „Carpați”.

Astăzi, parterul aparține unei societăți comerciale, etajele, Primăriei.

Sursele documentare: „Clădirile din Piața Sfatului Brașov” de Nicolae Cornel Russu și Peter Simion (Editura Aldus, 2023); „Brașovul de altădată” de Sextil Pușcariu (Editura Dacia, 1977); „Brașovul de odinioară” de A. Căncescu și T. Mâzgăreanu (Editura Foton, 2008), colecțiile publicațiilor „Gazeta Transilvaniei” (1838-1945) și „Brassói Lapok” (1904-1940), precum și resurse internet.