Constantin Drăgan, lăcătușul mecanic care a mărit Brașovul

   Următorii doi prim-secretari ai Brașovului, Constantin Drăgan și Virgil Trofin sunt din „echipa” lui Nicolae Ceaușescu, primul, în plină ascensiune, cel de-al doilea, căzut în dizgrație. Până în 1974, când inventează pentru sine postul de președinte al Republicii, Ceaușescu este în plin proces de acaparare totală a puterii. Pentru aceasta, a eliminat pas cu pas vechii oameni ai lui Gheorghiu-Dej, punând în loc tineri activiști, susținători ai săi. Inițial, alături de „baronii” lui Dej – Apostol, Bodnăraș, Maurer și Moghioroș – au fost promovați în organele de conducere ale partidului oamenii lui Ceaușescu: Constantin Drăgan de la sindicat, Leontin Sălăjan de la armată, Virgil Trofin de la UTC, precum și alții, îndatorați lui Ceaușescu din vremea în care a fost șeful de cadre al PCR.

ADJUNCTUL LUI APOSTOL LA UGSR

   În 1967, Ceaușescu îl scoate pe Gheorghe Apostol, fostul său rival la șefia partidului, din funcţia de prim-vicepreşedinte al Guvernului. Numit la șefia Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR), Apostol este talonat de omul lui Ceaușescu, Constantin Drăgan, fost muncitor şi secretar de partid al Uzinelor „23 August”. Trei ani mai târziu, în 1969, Apostol este înlăturat și de la șefia sindicatelor comuniste. La Plenara UGSR, este atacat dur de la tribuna la care se țineau discursurile de Virgil Trofin. Luând cuvântul, l-a  înfierat pe Apostol, susținând că acesta, aflat la a treia căsnicie cu o cântăreață de operetă și are „o viață personală imorală”.

LĂCĂTUȘ MECANIC

   Din 1971, Constantin Drăgan este primul-secretar al Brașovului. Era născut în 1922 în satul Pietrari din Dâmbovița. Ajuns în București, la numai 14 ani, ca ucenic la un atelier, se califică în meseria de lăcătuș mecanic. Din 1942, lucrează la Uzinele Malaxa și, din 1944, devine membru de sindicat în 1944 și membru al PMR în 1945. Odată cu schimbarea numelui uzinei în „23 August”, devine membru în biroul celulei de partid și responsabil cu tineretul în Comitetul de partid din marea întreprindere bucureșteană. Este, apoi, secretar al Comitetului de partid din uzină. De aici, succesul în carieră i-a fost asigurat. Mai întâi, reușește să obțină diploma de absolvire a trei clase de liceu.  Apoi, după un curs de partid de trei luni, în 1949, este propulsat direct la Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu”, ale cărei cursuri le urmează timp de un an. Reușește în 1956 să-și echivaleze studiile, prin examene de diferență, la Facultatea de Științe Economice.

CADRU DE ÎNCREDERE AL PARTIDULUI

   În a doua jumătate a anilor ’50, dovedind că este un cadru de nădejde, partidul începe să-l trimită prin țară, în diverse funcții: secretar al Comitetului regional de partid Pitești (1954-1959), apoi prim-secretar al Comitetului regional de partid Oltenia (1962 – 1964). Este vicepreședinte al Consiliului Central al Sindicatelor din 23 iunie 1964 până în 19 mai 1966 și membru al Consiliului de Stat din 19 martie 1965. Promovat prim-vicepreședinte al Consiliului Central al UGSR, în 19 mai 1966, este unul dintre pionii lui Ceaușescu în acțiunea de eliminare a lui Gheorghe Apostol. În 1971, este trimis prim-secretar la Brașov.

„CEAUȘESCU-HAINENAM”

Debutul în funcție a noului prim secretar, în luna mai 1971, nu se petrece sub cele mai bune auspicii. Cu ocazia vizitei președintelui Republicii Federale Germania, Gustav Heinemann, un incident îl înfurie pe Nicolae Ceaușescu. Heinemann, însoțit de Ceaușescu, într-o mașină decapotabilă, a fost primit cu mare entuziasm de populația Brașovului, fiind prima vizită a unei înalte personalități din lumea occidentală. În entuziasmul momentului, oamenii scoși pe străzi au scandat numele celor doi șefi de stat. Doar că, după mai multe repetări ale ovației, a început să se audă: „Ceaușescu – Hainenam”. Unii s-au amuzat, dar incidentul nu a scăpat atenției Securității, care l-a interpretat ca o bășcălie la adresa condițiilor de trai.

   De atunci, la fiecare vizită, au fost verificate implicațiile onomatopeice sau de limbaj, asociate de numele oaspetelui invitat să ne viziteze țara.

STRĂZI CU PATRU BENZI ȘI GARSONIERE-LEGO

 În decembrie 1971 se încheie lucrările de modernizare a străzii Aurel Vlaicu și 13 Decembrie. Pavajul de piatră cubică este înlocuit cu asfalt și carosabilul este lărgit la patru benzi, renunțându-se la numeroase spații verzi.

   Se construiesc cantine noi la întreprinderile Steagul Roșu și Rulmentul, iar populația orașului crește foarte mult, dezvoltarea industrială necesitând din ce în ce mai multă forță de muncă. Tinerii, venind în principal din satele sărace ale Moldovei, primeau imediat garsoniere în care să locuiască. Adevăratele competiții ale planurilor cincinale fac ca în Brașov să apară așa-numitele blocuri din prefabricate realizate la fabrica ICIM. Gata utilate cu instalații sanitare, cu parchet montat și pereți zugrăviți, cuburile de beton erau montate de macarale, asemeni unor piese lego. Se raporta construirea a 10 garsoniere pe zi!

   În septembrie 1974, Constantin Drăgan pleacă de la Brașov în scaunul similar al județului Ilfov. Membru în Comitetul Politic Executiv a CC al PCR după congresele IX (iulie 1965), X (august 1969) și XI (noiembrie 1974). În anii ’80 ocupă poziții mai modeste în ierarhia de partid. Moare la nouă ani după Revoluție, în 1998.