Istorie

Amintiri din „Epoca de Aur”

„Nu eşti român daca nu ai mâncat salam cu soia”, spuneau mulţi imediat după Revoluţie. Avea culoare roz, ambalat în plastic portocaliu şi costa 12 lei kilogramul. România de dinainte: ger în case în timpul iernii, copii care îşi făceau lecţiile pentru şcoală la lampa cu gaz. Apa caldă se dădea o dată pe săptămână, pe cartiere. Şi aragazul sau butelia funcţionau pe sponci. Un şir nesfârşit de cozi. Pentru nostalgici, însă, „Epoca de Aur“ a însemnat o viaţă tihnită: şcoală, intrarea în UTC, carnetul roşu de membru al PCR, un loc de muncă sigur, o locuinţă, vacanţele la mare…

Sacoşa la coadă

La începutul anilor ’80, România trecea printr-o criză economică. Carnea, uleiul, zahărul, făina, orezul, untul, deveniseră produse de lux. În schimb, rafturile erau pline de borcane cu ghiveci, cutii cu creveţi din Vietnam. Braşovenii se trezeau la patru dimineaţa pentru a cumpăra un pui, pâine ori lapte. Partidul a decis, prin ’86-’87, raţionalizarea produselor de bază, iar alimentele au început să fie vândute pe cartele.

Fraţii Petreuş, acordeoane şi adidaşi

Pe rafturile alimentărilor, în vremurile fericite: nechezol, marmeladă la calup, compot de prune şi tocană de legume, acordeoane (coaste de porc – n.r.), adidaşi (copite de porc), fraţii Petreuş (pungi cu câte doi pui care nu depăşeau 1 kg împreună), şerbet roz, pesmeţi, lichior Glaciar, bere Azuga, vin spumos Zarea, sirop de vişine, săpun Cheia, vodcă „Cristal 80“. De Moş Gerilă, scandaluri la cozile pentru portocale, banane verzi, bomboane de pom şi ciocolatele chinezeşti. Banalele erau puse pe dulapuri să se coacă.    Mulţi aveau pile în alimentări, şi cumpărau pe sub tejghea. După 1985, galantarele erau mai mult goale. Se găseau creveţi vietnamezi şi conserve de peşte.

Bufetul partidului

Locul „bunătăţilor“ era la Bufetul Partidului de lângă actualul Magazin Star. Erau de toate. Muşchi, pastramă, conserve de carne chinezeşti, salam de Sibiu, portocale, whisky, ţigări Kent, ness, cafea. Când au ieşit muncitorii în stradă de la Steagu Roşu, pe 15 noiembrie 1987, o parte dintre ei au intrat şi în Cantina Partidului. Au scos cârnaţii , rotocoalele de caşcaval şi cutiile de nes, şi le-au împărţit la oameni.

Lecţii la lampa cu gaz

Şi curentul electric era drastic raţionalizat, în special iernile. În orele în care „se lua lumina“, toţi românii foloseau lumânări, felinare ori lămpi cu gaz aduse de la ţară. Perioada cea mai grea a fost între 1980 şi 1989. Când    se primea un telefon de la partid, se tăia curentul, aşa că braşovenii nu ştiau niciodată când vor rămâne fără lumină.

Raj Kapoor şi Jandarmii

Cinematograful: frig, sonorizare proastă, înghesuială. Filmele indiene care storceau lacrimi, gen „Vandana“, „O floare şi doi grădinari“, „Lanţul amintirilor“ şi „Vagabondul“ cu Raj Kapoor, erau în top în anii ’80. Se stătea ore întregi la coadă. În 1989, braşovenii se călcau în picioare la coadă la bilete, pentru filmele din seria franţuzească cu „Jandarmii“. La cinematograful Cosmos de multe ori se spărgeau geamurile din cauza îmbulzelii. La seria cu Piedone, speculanţii vindeau bilete la suprapreţ.

Videotecile şi Margareta Nistor

Cine avea video era „tare“. Video-urile se închiriau pe noapte, în special de la studenţii de pe colina Memorandului. Filmele preferate atunci erau „Mad Max“, „Kramer contra Kramer“, „Planeta maimuţelor“, „Războiul stelelor“. Vocea tremurată, din gât, cu perturbaţii răguşite, a Margaretei Irina Nistor, era simbolul filmelor „la video“.

Program de trei ore

Tudor Vornicu, romanţele lui Gică Petrescu, cupletele cu Stela şi Ştefan Bănică senior, Corina Chiriac şi Angela Similea, sunt simboluri pentru orele de program TV din vremurile bune, până la începutul deceniului 9. Nu lipsea telejurnalul, „Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauseşcu…“, 10 minute de desene animate cu Mihaela. Emisiunile consecrate: „Teleenciclopedia”, „Telecinemateca”, „Teatru TV”, „Album duminical” sau „Tezaur folcloric”. Cele câteva emisiuni din programul de trei ore (19.00-22.00), din ultimii ani ai dictaturii, aveau nume greu de înţeles astăzi: „Direcţii ale dezvoltării cercetării ştiinţifice în lumina hotărârilor Congresului al XIV-lea”, „Puternică mobilizare pentru îndeplinirea exemplară a planului pe luna decembrie şi pe întregul an” sau „Democraţia muncitoreasca, revoluţionară în acţiune”. Nelipsită era emisiunea de înfierarea a aşa-ziselor realităţi ale tărilor vestice: „Din lumea capitalului”. Norocoşii care locuiau mai aproape de graniţă, butonau la ruşi, bulgari sau sârbi.

Persane şi perdele de Paşcani

Braşovenii care doreau un covor persan, o Dacie, trebuiau să se treacă pe liste de aşteptare. Pentru un covor persan de Alba Iulia, trebuia să ai răbdare un an, pentru o maşină, mai mulţi. Şi perdelele de Paşcani erau o marfă rară. Dupa ’84 au apărut primele televizoare color. Alfa de la ruşi, Telecolor, Cromatic de la noi. Aşteptai un an jumăte pentru un color…

Blugii de la arabi

Se purtau chiloţii tetra „gogoşari“, pantalonii supraelastici evazaţi, rochiţele de poplen, izmene, bluze cu gulere de macrame, pantofi din carton presat. După ’80 au apărut chinezăriile şi cizmele de cauciuc din RDG pentru copii. Haine mai bune se procurau din caminele studenţeşti, de la studenţii arabi. Cu 1.000 de lei îţi luai o pereche de blugi Rifle sau Levi’s. Shop-ul era la parterul Hotelului Aro Palace. Nu aveai voie sa iei ceva decât dacă erai cetăţean străin. De la polonezi şi vaporeni se cumpărau creme Nivea, ciorapi cu fir lycra, ţigări DS, BT, HB.

5.000 de lei avortul

În farmacii jale. Vată medicinală, aspirine, penicilină, faringosept. De anticoncepţionale, nici urmă. Totuşi prezervative proaste se mai găseau la tutungerii sau în pieţe. Avorturile erau ilegale. Femeile disperate veneau la maternitate cu avorturile gata provocate de acasă. Dacă era vorba de soţia cuiva de la partid, altfel se punea problema. Un chiuretaj clandestin era cât două salarii medii: 5000 de lei. Operaţia se făcea noaptea.

Duminica, cu soţ sau fără

Şoferii nu puteau circula oricând. Duminica, autoturismele cu numere de înmatriculare pare circulau alternativ cu cele cu numere impare. Niciodată ambele categorii în aceeaşi duminică. Cei care se încumetau să pornească la drum încălcând regula se alegeau cu permisul suspendat pentru câteva luni.
Până în 1982, benzina putea fi cumpărată la liber, apoi s-a dat pe bonuri. Raţia: 20 de litri pe lună. Această măsură i-a determinat pe români să se descurce cu combustibili alternativi.

Cenzura presei

În timp ce pâinea era pe cartelă, producţia de grâu depăşea orice aşteptări. De fapt, producţia era cât „trebuia”. Cifrele umflate la producţia din agricultură şi industrie erau la ordinea zilei în „Drum Nou“ şi „Scânteia“.În fiecare judeţ exista o Direcţie a Presei care se ocupa de acest aspect. Rolul ei a fost preluat, cu câţiva ani înainte de ‚89, de un secretar judeţean cu propaganda. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu rămânea, invariabil, „cel mai iubit fiu al poporului“, ctitor al Epocii de Aur, şi se citau zilnic discursurile. „În cinstea Congresului, însăşi natura a împrăştiat norii şi astăzi este o zi cu soare, care demonstrează ce minunat este socialismul!“, spunea, în raportul său, Nicolae Ceauşescu, la al XIV-lea Congres al PCR, desfăşurat în noiembrie 1989.

Nostalgii din vremea lui Ceaşcă
Penarele de lemn, cravatele de pioner şi stilourile chinezeşti
– „Ma-ca-ra-le râd în soa-re ar-gin-tii…“
– „Noi în anii 2000, când nu vom mai fi copii…“
– „Am cravata mea, sunt pionierrrrrrr…şi mă mândresc cu ea….“
– Practica agricolă la strâns cartofi, sfeclă de zahăr, castane şi ghinde
– Săpunul Cheia- „cum să-ţi cucereşti femeia“
– „Pasta de dinţi Cristal/ Face dinţii ca de cal“
– Colecţia de capace de bere straină şi de spray-uri goale
– Halviţa, ciunga, marmelada
– Anunţurile: „Remaiem ciorapi“, „Colectăm hărtie şi deşeuri“
– Bateriile de maşină puse la încărcat sub masa de bucătărie
– Vacanţele de vară în care se făceau repetiţiile pentru 23 August
– Salamul de Sibiu
– Ţigările Carpaţi şi Snagov

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *