Marin Nedelcu, primul „tovarăș prim” cu facultatea „la bază”

Marin Nedelcu a fost primul tovarăș prim al Brașovului, care intrase în partid abia după terminarea facultății. Era, însă, asemeni celorlalți activiști de rang înalt care l-au înconjurat pe Nicolae Ceaușescu în ultimii ani ai regimului, un yesman aproape perfect. La ședințele CPEx la care participa răspundea fără ezitare „Am înţeles, tovarăşe secretar general”, indiferent cât de aberante erau indicațiile secretarului general. Conform unui proces verbal din 22 septembrie 1989 al unei astfel de ședințe, Elena Ceauşescu a intervenit tam-nesam în discuţia dintre soţul său şi Marin Nedelcu, care ocupa în acea vreme funcția de ministru al Industriei Construcţiilor de Maşini. Spre deosebire de soţul său, care mai înțelegea câte ceva, Elena Ceauşescu era total depăşită de situaţie. Cu toate acestea, s-a implicat într-o discuție tehnică despre prețul unor produse, fără să aibă un bagaj elementar de cunoştinţe. Lipsa de reacție a lui Marin Nedelcu a generat o situaţie tragi-comică, fiind vorba de o decizie importantă pentru economia României.

ASCENSIUNE PÂNĂ ÎN VÂRFUL PUTERII

Marin Nedelcu s-a născut la 22 august 1932 în Bolintin Vale, județul Giurgiu.Între 1952 și 1960 a lucrat ca tehnician constructor în Timișoara, reușind să urmeze cursurile Facultății de Electrotehnicã a Institutului Politehnic din acest oraș. Ca inginer stagiar la Serviciul tracțiune din cadrul Regionalei C.F.R. Timișoara devine  în scurt timp secretarul organizației Uniunii Tineretului Comunist. Dovedindu-se un aprig activist comunist, ajunge membru în Comitetul sindical pe Complexul C.F.R. Reșița, între noiembrie 1961 și august 1962. Transferat la Institutul de studii și proiectări forestiere din București, sectorul instalații și automatizări, devine instructor cu probleme economice la Comitetul raional de partid „1 Mai“ București, între 1962–1966. Din această poziție este propulsat printre cei mai înalți demnitari comuniști. Este, pe rând: instructor de specialitate la Comisia economică a Comitetului municipal de partid București (1966 – 1968); secretar cu probleme economice la Comitetul de partid al Sectorului 6 Bucurști (1968 – 1976); prim-secretar al Comitetului de partid al Sectorului 6 București (1976 – 1982), iar apoi, între iunie 1982 – noiembrie 1983, consilier al secretarului general al PCR, Nicolae Ceaușescu.

LIPSURI GENERALIZATE

Marin Nedelcu este numit prim-secretar al Comitetului județean de partid și președinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Brașov în 10 noiembrie 1983, într-unul dintre momentele cele mai negre al perioadei comuniste. Frigul, foamea și lipsa celor mai banale bunuri necesare unei vieți civilizate deveneau obișnuite.  Prin decret, în 1984, s-a adoptat un nou standard alimentar și mai redus. Brașovenii, asemeni celorlalți românii, aveau anual dreptul, la 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte și 166 de kilograme de legume. Uleiul și zahărul se dădeau o dată pe lună, rația fiind de un kilogram. Din noiembrie 1983 dispare programul 2 al televiziunii și programul 1 se scurtează semnificativ.Oricum, programul TV este din ce în ce mai plin de „montaje literar-artistice” de proslăvire a cuplului dictatorial. Popularitatea de care Ceaușescu se bucura la sfârșitul anilor ’60 în rândul muncitorimii scade abrupt.

DEMOLĂRI ȘI VIZITE DE LUCRU

De asemenea, în avântul demolărilor şi a construirii de noi cartiere comuniste, Marin Nedelcu era nevoit să-i raporteze realizările tovarășului secretar general Nicolae Ceaușescu la faţa locului. În aprilie 1984, Nedelcu organizează, alături de Ioan Drăghici, primarul municipiului Braşov, vizita la Brașov a lui Ceaușescu, însoțit de preşedintele Republicii Populare Angola Jose Eduardo dos Santos. Bineînțeles, se vizitează marile uzine și se țin discursuri bombastice despre superioritatea sistemului comunist. „În încheierea vizitei, înaltul oaspete şi-a exprimat admiraţia faţă de frumuseţea noilor cartiere ale Braşovului, apreciind elogios munca edililor braşoveni”, nota oficiosul comunist local, „Drum Nou”.

Vizitele periodice de lucru ale lui Ceaușescu par a respecta un adevărat ritual. Braşovul erai o destinaţie aleasă des nu doar pentru obiectivele economice, ci și pentru că aici i se organizau vânători şi pentru că îi însoţea în vilele de protocol de la munte pe oaspeţii străini importamţi veniţi în România. „Colective de oameni ai muncii” sunt scose pe străzi și la intrările în marile întreprinderi pentru a scanda lozinci. Prim-secretarul Marin Nedelcu îl însoțea pe dictator în cele două mari uzine, fiind însoțit de Nicolae Tarnea, directorul întreprinderii „Tractorul“ și Valeriu Diaconescu, directorul Întreprinderii de autocamioane. Urmau, în funcție de program, Fabrica de tricotaje, condusă de tovarășa Elena Arghișan, Întreprinderea Agricolă de Stat Prejmer, condusă de tovarășul Ion Toma sau Combinatul Nitramonia, condus de tovarășul Teodor Șuteu.

TABLOUL LUI CEAUȘESCU, DISTRUS DE FURTUNĂ

Chiar și festivismul deșănțat, care acoperea dezastru economic și social, crea uneori probleme mari capului de partid al județului. Nu era o organizare ușor de făcut și necesita mobilizări masive de oameni. De Ziua Națională, manifestanții urmau un traseu stabilit dinainte cu mare grijă. Peste tot erau postați milițieni și securiști, care urmăreau fiecare mișcare. În jurul orei 9, angajații de la Steagul Roșu porneau în coloană. Pe drum li se alăturau cei de la Temelia și ICIM. În dreptul Spitalului Județean intrau în coloană și medicii și asistentele. La Hidromecanica se lărgea coloana cu angajații de la IJTL, Fabrica de Unelte și Scule, Rulmentul și Tractorul. De acolo, se mărșăluia pe strada Karl Marx, actuala Iuliu Maniu, și pe Bulevardul Lenin. În fața clădirii Telefoanelor (actualul Hotel Radisson) era tribuna oficială. Când se ajungea aici, fanfara dădea onorul în fața reprezentanților Comitetului Central și ai Consiliului Județean șI se cânta imnul. Defilau vânătorii de munte care purtau steagul trocolor și pe cel roșu cu seceră și ciocan, care alegorice și sportive ai cluburilor brașovene. Președinții sindicatelor din toate instituțiile brașovene aveau liste complete cu angajații. Puteai să te învoiești doar dacă invocai un motiv foarte serios. Altfel, erai aspru sancționat. În 1984, furtuna a distrus imensul tablou cu chipul lui Ceaușescu în noaptea de dinaintea defilării. Disdedimineață tovarășul Nedelcu a aflat  că nu se mai deslușește chipul președintelui. A fost jale! În ultimul minut a reușit să aducă un alt tablou de le București.

REALIZĂRILE LUI MARIN NEDELCU

În perioada în care Nedelcu a fost prim-secretar la Brașov a fost dat în folosință Spitalul de pediatrie din Brașov și s-au construit si spitalele din Codlea, Victoria si Zărnesti. Conform ziarului „Scânteia”, editia din 24 mai 1984, Spitalul de Copii avea o capacitate de 500 paturi pentru copii şi 100 de paturi pentru mamele însoţitoare. În 1985, Marin Nedelcu „raporta” în ziarele timpului că în judeţul Braşov au fost deschise 1.130 de noi capacităţi industriale. Printre acestea se numărau combinatul de materiale de construcții Hoghiz, a doua unitate a uzinei Hidromecanica, trei turnătorii noi, departamentul de carcase din uzina de rulmenți, fabrica de oxigen și azotat de amoniu din uzina chimică Fagaraș, fabricile de metanol și formaldehidă, nitroceluloză și materiale plastice în uzina chimică din Victoria, fabricile de pâine din Brașov și Codlea precum și noi departamente în alte companii.

În 28 noiembrie 1985, Marin Nedelcu este eliberat din funcție. În 29 iulie 1985 este promovat în funcția de ministru al Industriei Construcțiilor de Mașini. Rezistă aici până în 8 mai 1987, când devine inspector general la Consiliul de Miniștri , apoi, din octombrie 1987, președinte al Comitetului Uniunii Sindicatelor din Transporturi și Telecomunicații. Rămâne deputat în Marea Adunare Națională și membru supleant al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al partidului până la căderea regimului, în 1989.