Melania Şerb şi Albert Einstein nu s-au întâlnit niciodată
Istorie

Einstein a corespondat cu o braşoveancă timp de douăzeci de ani

Timp de 20 de ani o braşoveancă a corespondat cu Albert Einstein. Între anii 1928-1948 nenumărate scrisori au circulat între Melania Şerbu şi marele savant. Corespondenţa dintre cei doi a devenit cunoscută mass-mediei din Germania şi presei culturale din România. O mapă cu copiile scrisorilor dintre cei doi au fost păstrate de fratele Melaniei, Davis, stabilit la Aachen, în Germania, care le-a publicat în 2006. Într-o zi din toamna anului 1928, la Berlin a sosit un plic pe care scria (în limba germană): Domnului Profesor Albert Einstein, Descoperitorul Teoriei Relativităţii, Berlin, Germania. Cum nu ştia adresa savantului,  Melania Şerbu, o tânără evreică din braşov, scrisese pur şi simplu numele lui. Expeditorul era Melania Şerbu de pe Breiter Bach (Valea Largă) 4, Braşov, România.

Curiozitatea unei tinere de 19 ani

Unul dintre plicurile expediate de Einstein de la Berlin la Braşov

Când a trimis prima scrisoare, braşoveanca avea 19 ani. Citise „Sărmanul Dionis“ de Eminescu, iar despre teoria relativităţii restrânse aflase dintr-un articol de popularizare a ştiinţei, publicat de o revistă din acele timpuri. În scrisoarea către Albert Einstein, Melania Şerbu îi atrăgea atenţia despre faptul că în scrierea celui mai important scriitor român, Mihai Eminescu, apar aspecte ale relativităţii timpului şi se întreba dacă nu cumva acestea ar putea fi puse în legătură cu ideile lui Einstein.

De unde a aflat braşoveanca de Einstein

Realitatea Ilustrată” din 4 august 1928, de unde Melania Şerbu a aflat pentru prima oară detalii despre teoria relativităţii

Tânăra braşoveanca s-a decis să-i scrie profesorul Einstein după ce i-a văzut fotografia în numărul din 4 august 1928 al revistei “Realitatea Ilustrată”, la începutul articolului semnat de Karl Joel despre “Teoria relativităţii”.

Probabil, aflase şi despre speculaţiile pe care numeroşi exegeţi le făceau pe tema apropierii ideilor exprimate de Mihai Eminescu în “Sărmanul Dionisos” şi teoria care revoluţionase fizica la începutul secolului trecut.

Subiectul fusese lansat în articolul intitulat “Einstein şi Eminescu”, din “Adevărul literar şi artistic” din 21 mai 1922, de doctorul şi eseistul I. Gliscman, sub pseudonimul dr. Ygrec. În 1923, ing. N. Hoisescu reia subiectul în numărul din 20 septembrie 1928 al revistei “Orizontul”, şi aduce în discuţie şi poeziile “Luceafărul” şi “La Steaua”.

Ulterior, aceste referiri au fost compromise de exagerări care-l transformau pe poet într-un precursor, ba, chiar, coautor al teoriei relativităţii. Există totuşi numeroase legături care fascinează publicul şi în ziua de azi.

„Vă salută cu prietenie, A. Einstein“

Scrisori ale savantului pentru tânăra braşoveancă

La 9 octombrie 1928, Einstein îi răspundea tinerei evreice (tot în limba germană): „Mult stimată domnişoară Şerbu! Extrem de inteligentă şi simpatică Dv scrisoare mi-a produs o nespusă bucurie. E rar să constaţi atâta înţelegere a problemelor fundamentale ale ştiinţelor fizice la un om atât de puţin pregătit “, răspundea savantul printre altele.

“Înţeleg că v-a căzut în mână o lucrare de popularizare a teoriei relativităţii care atinge doar marginal subiectul propriu zis. Deduc acest lucru din faptul că Dv consideraţi că pasajele citate din nuvelă ar avea vreo legătură cu această teorie. Însă fără cunoştinţe de fizică, teoria relativităţii nu poate fi înţeleasă. Vă recomand de aceea, în cazul în care Dv aveţi asemenea cunoştinţe, să citiţi cartea pe această temă a profesorului Thirring de la Universitatea din Viena. Vă salută cu prietenie, A. Einstein“.

Şcolăriţă silitoare

Melania Şerb a început să înveţe Fizica din corespondenţa cu marele savant

După ce Melania citeşte cartea, cu obraznicia tinereţii îl întreabă, într-o nouă epistolă: “Ori esti matematician, ori filozof?”. Einstein îi răspunde cu condescendenţă: “Aceste două extreme sunt legate şi sprijinite prin logică. În aceasta constă mareţia lor”. Pentru că fata doreşte să afle din ce în ce mai multe despre fizică, Einstein se oferă s-o ajute, prevenind-o în acelaşi timp: „acest studiu se răzbună în cazul femeilor, pentru că lor nu le prieşte marea concentrare spirtituală necesară“. Interesat de o şcolariţă atât de silitoare şi însetată de cunoştinţe, fizicianul îi trimite cărţi de matematică şi o sfătuieşte să-şi stabilească singură ritmul de studiu şi să nu recurgă la meditatori. Melania exclama: “o lume minunată mi s-a deschis în domeniul stăpânit de Albert Einstein”. Au urmat alte scrisori, de la Braşov la Berlin, de la Berlin la Braşov,  cu discuţii despre univers, gravitaţie, lumină şi forţe electromagnetice.

Intervenţii pe lângă ministrul Nicolae Iorga

Albert Einstein i-a scris ministrului Instrucţiei Publice, Nicolae Iorga, pentru a o ajuta pe Melania

Albert Einstein a îndrumat-o de nenumărate ori pe tânăra braşoveancă, explicându-i teoria relativităţii şi sfătuind-o în privinţa cărţilor şi a studiilor. Într-o scrisoare îi mulţumea Melaniei pentru fotografia trimisă, în care aceasta apărea îmbrăcată într-o ie românească. Deşi îşi dorea să înveţe la universitate, braşoveanca nu putea, deoarece nu avea bacalaureatul, fiind doar absolventă a unei şcoli comerciale. I-a cerut sprijinul lui Einstein, care, în 1930, a intervenit pe lângă ministrului instrucţiunii publice din acea vreme, istoricul Nicolae Iorga:

„Mult stimate domn! Atenţia mi-a fost atrasă mai de mult de o scrisoare a domnişoarei Melania Şerbu, scrisoare care mi s-a părut interesantă. I-am trimis o serie de cărţi de matematică, pentru a-i înlesni studiul privat. Sigur, nu sunt eu cel în măsură să decidă cu privire la soliditatea cunoştinţelor ei. Totuşi, convingerea mea este că ar fi drept ca domnişoara Şerbu să fie supusă unei scurte examinări şi în acest fel să i se dea posibilitatea unor studii universitare normale. Cu deosebită stimă, A. Einstein“.

Răspunsul lui Iorga nu a întârziat. A modificat legea existentă, care nu permitea înscrierea la facultate fără bacalaureat, introducând un examen de diferenţă.

Bursa lui Malaxa

Sediul băncii „Marmorosch Blank” din Braşov, locul în care a lucrat Melania Şerbu

Termenul de prezentare fiind prea scurt, Melania ratează înscrierea şi rămane încă patru ani autodidactă. Între timp, se angajează ca funcţionară la Banca Marmorosch Blank din Braşov. În urma unei audienţe la cunoscutul industriaş Nicolae Malaxa, obţine o bursă, dar nu o poate valorifica la timp. Einstein ii multumeste lui Malaxa numindu-l un “evreu marinimos”. Melania ii atrage cu umor atenţia profesorului ca inginerul Malaxa este mărinimos, dar nu e evreu, ci creştin ortodox. Între timp, Einstein părăseşte Germania, ca urmare a instaurării regimului nazist, şi îi scrie Melaniei la 1 septembrie 1934, din Watch Hill, Rhode Island, USA.

Studentă la Praga

Scrisori către Melania Şerbu, semnate de autorul teoriei relativităţii

Aflând ca Melania întâmpină probleme în a-şi valorifica bursa acordata de Malaxa, Einstein îi scrie, la începutul anului 1935, succesorului sau la Catedra de Fizica a Universitatii din Praga, Philipp Frank. Îl roagă s-o ajute pe Melania Şerbu sa devina studenta la Facultatea din Praga. Malaxa este de acord sa-i transfere bursa la Praga. Aici, însă, Melania are problem de adaptare, din cauza antisemitismului din ce în ce mai exacerbat. „Cei mai mulţi studenţi de limbă germană din Praga erau membri ai partidului naţional-socialist al lui Henlein. Studenţii care ar fi vrut să stea de vorbă cu mine erau opriţi de către ceilalţi să mă salute. Dacă mă aşezam în sala de curs într-o bancă, toate locurile din jurul meu rămâneau libere“, povestea aceasta. Asistă chiar la bătăi cărora le cad victime studenţii evrei.

Sfaturi matrimoniale

Copii dactilografiate ale corespondenţei dintre cei doi , păstrate în colecţia fratelui Melaniei

Îi scrie, la un moment dat, profesorului Einstein despre cererea în căsătorie pe care a primit-o de la un „privatdocent“ al Universităţii din Praga, cu care plănuia să plece în America. Einstein o descurajează, arătându-I că un mariaj cu un creştin ar fi periculos din cauza vremurilor tulburi. Nici emigrarea peste ocean nu I se pare o idee bună. „Ideea Dv. de a veni aici nu mi se pare recomandabilă, în primul rând pentru că mentalitatea societăţii pragheze vă este mult mai apropiată decât cea de aici. De asemenea, din punctul de vedere financiar aveţi mai puţine dificultăţi acolo unde sunteţi. Dar chiar dacă aţi veni, nu veţi putea profita efectiv de prezenţa mea, deoarece eu nu mai predau, iar timpul şi energia mea sunt solicitate până la extrem. Dacă aveţi întrebări cu caracter ştiinţific la care nimeni de acolo nu vă poate răspunde, voi fi prea bucuros să vă răspund“, o sfătuieşte fizicianul.

Transferată la Zurich

Fotografie trimisă de Melania lui Einstein, în care este îmbrăcată cu o ie tradiţională

În 1939, Cehoslovacia e invadată de Hitler şi este instaurat un regim nazist. Melania se îmbolnăveşte de tuberculoză, iar Einstein îi scrie profesorului Zangger, insistând pe lângă acesta ca s-o îngrijească. În toată această conjunctură nenorocită, este nevoită să plece.  Einstein o ajută să se transfere în Elveţia, o ţară neutră, care oferea mai mujlte garnaţii pentru o evreică. La rugămintea braşovencei, Malaxa transferă bursa la Zürich, unde va urma un program de doctorat în fizică. Din nefericire, în 1940 bursa îi este întreruptă şi trebuie să se întoarcă în România. Pentru că trecerea prin Italia fascistă, aliată Germaniei, era interzisă evreilor, legaţia română din Berna i-a eliberat un paşaport prin care putea să se legitimeze drept creştină. Astfel, revine în oraşul natal. Aici, conform adreselor ulterioare de corespondenţă, locuieşte pe strada Matei Basarab numărul 6.

Persecuţii antisemite în Braşov

„Scutirea de muncă” obţinută de Melania Şerbu

Au urmat vremurile întunecate ale războiului şi groaznicelor persecuţii antisemite. În 1940, elevii şi profesorii evrei sunt scoşi din şcolile de stat din Braşov. Sunt nevoiţi să-şi improvizeze săli de clasă într-o casă de pe Neagoe Basarab. De multe ori, elevii saşi – cei mai îndoctrinaţi dintre toţi – încurajaţi de profesori, aşteptau elevii evrei care mergeau la şcoală şi-I luau la bătaie. Gărzile legionare băteau evreii pe stradă şi distrugeau prăvăliile deţinute de aceştia.  Sinagoga de pe strada Poarta Schei a fost incendiată, apoi transformată în sală de gimnastică. Mulţi evrei au fost ridicaţi de acasă şi închişi în lagărele de muncă de la Predeal şi Bran. Melania, folosindu-se de relaţiile pe care şi le-a făcut, reuşeşte să scape de munca forţată. Face rost de o “scutire de muncă”, dar îi este imposibil să profeseze. “Scutire de muncă/ Regatul României/ Ministerul Munci, Inspectoratul șef al  lagărelor de muncă și al misiunilor de muncă, Număr de certificat 207. Evreul Dr. Serbu Melania de la Şcoala de Comerţ este scutită de munca obligatorie pentru binele public până la 31 decembrie 1942, conform decretului Comisiei Centrale pentru Dezvăluirea Evreilor”, se spunea în documentul obţinut de Melania Şerbu, căreia i se eliberează şi o “Dovadă”. Între 1940 – 1946, corespondenţa dintre ea şi Einstein încetează.

„Dovada” care a scăpat-o pe Melania Şerbu de muncă forţată

“Miopia politică” a lui Einstein

După război, a devenit profesoară de matematică şi fizică la Braşov. Liberă, din nous ă corespondeze, află, prin profesorul Frank, că Einstein se preocupă de posibilitatea folosirii energiei atomice în scopuri paşnice. În 1947, într-o scrisoare, îl întreabă pe savant, daca nu e cazul să emigreze în Statele Unite. Răspunsul lui Einstein o dezarmeează. Părerea savantului este că cercetatorii din est nu se vor putea adapta condiţiilor din America. Pe de alta parte, el considera că România este mai puţin primejduită decât ţările industrializate, fiind o ţară bogată şi fertilă. Melania îi mărtuireşte lui Frank că “profesorul sufera de miopie politica”. Trecută prin persecuţiile fascismului, Melania intuia ce va aduce dictatura comunistă. Mai târziu, Einstein regreta ca n-a chemat-o în Statele Unite.

Şomeră din cauza cererii de emigrare

Timp de cinci ani, 1944-1949, Melania Şerbu lucrează la “Institutul de Matematici”. Între 1949 şi 1952 este asistentă la “Institutul de Mecanici din Braşov. Apoi, până în 1954, şef laborator. În 1954 a fost concediată fără preaviz atât de la Institutul de Mecanică, cât și de la gimnaziile de stat, unde preda în paralel elevilor, din cauza cererilor de a emigra în Israel. În 1953, după patru ani de șomaj, a primit permisul plecare. Când a părăsit România, la trecerea graniței, i-au fost luate toate actele personale, restituindu-i-se doar câteva prin Consulat. Mult mai târziu, în anii ’70, pentru a-şi dovedi vechimea în muncă, înainte de pensionare, a obţinut din ţară adeverinţa care atesta locurile de muncă prin care a trecut.

Melania a lucrat în învăţământul politehnic din Braşov

Nu s-au întâlnit niciodată

În 2006, ziarista braşoveani Alina Andrei a găsit un prieten din copilărie al Melaniei Şerbu, Ştefan Guth, membru al comunităţii evreieşti. A cunoscut-o pe când avea şapte sau opt ani. „Eram mic pe atunci. Îmi amintesc că era o doamnă mărunţică la trup. O intelectuală. Am cunoscut-o şi pe o nepoată de-a ei, care acum locuieşte la Berlin. Nu ştiam că a corespondat cu Einstein“, a declarat acesta.

Când savantul a împlinit 60 de ani, Melania i-a trimis o felicitare. Einstein i-a răspuns cu o poezie intitulată „Rugăciune de seară“. Melania îi răspunde tot cu o poezie: “Din departările universului,/ Mânată de dor, calea lor îi îndreaptă unul către celalalt,/ Şi totuşi trec unul pe lângă altul”. A fost ultima scrisoare. Einstein a murit în 1955,. Melania, 30 de ani mai târziu, la Haifa, Israel. Deşi, de-a lungul celor 20 de ani de corespondenţă, ajunseseră să se cunoască foarte bine, nu s-au întâlnit niciodată.

Articol al Melaniei Şerb , publicat în 1979, în „Das Neue Israel”, despre prietenia ei cu Einstein
Scurtă biografie a savantului
Fotografii cu Albert Einstein din copilărie până la bătrâneţe
COPILĂRIE. La data de 14 martie 1879 se naşte Albert Einstein, fiul unui electrician din Ulm, Germania. Şi-a petrecut tinereţea Munchen, un de familia sa deţinea un mic a telier care producea produse e lectrice. A început să vorbeas că abia la vârsta de 3 ani, dar, încă de mic copil a aratăt inte res asupra naturii şi abilitatea de a înţelege concepte matematice dificile. La vârsta de 12 ani a învăţat geometrie euclidiană.
ELEV MEDIOCRU. Eşecurile repetate ale afacerii familiei au dus la părăsirea Germaniei, cu destinaţia Milano. După un an de stat în Italia, a plecat la Arrau, Elveţia, unde a terminat liceul şi a intrat la Politehnica din Zurich. Lipsea des de la ore şi folosea acest timp pentru a studia singur fizica şi pentru a cânta la vioară. A trecut toate examenele şi a absolvit în 1900 studiind notiţele unui coleg. Profesorii nu i-au recomandat continuarea studiilor.
1905, ANUL MIRACOLELOR. Timp de 2 ani, a lucrat ca tutor şi profesor. În 1902 a fost angajat ca examinator la institutul elveţian de patentare la Berna. Devenit cetăţean elveţian, în 1905 a primit doctoratul Universităţii din Zurich, în timp ce lucra la Oficiul elveţian de brevete de invenţii din Berna. În acelaşi an, pe care analiştii l-au denumit „a nul miracolelor” a publicat cinci lucrări teoretice care urmau să aibă un efect profund asupra dezvoltării fizicii moderne.
FORMULA CELEBRĂ. . În anul 1905, a publicat rezultatele mai multor studii teoretice. Primul şi cel mai important studiu cuprinde prima expunere completă a teoriei relativităţii restrânse. În 1916 publică memoriul privitor la bazele teoriei relati vităţii generale. Celebră este ecuaţia care exprimă cantitatea enormă de energie ascunsă într-un corp: E=mc2, cantitatea de energie (E) este egală cu produsul între masă (m) şi pătratul vitezei luminii (c).
SALVAT DE ECLIPSĂ. Primul său post academic a fost în 1909 la Universitatea din Zurich. În 1911 s-a mutat la Universitatea de limba germană din Praga şi în 1912 s-a întors la Politehni ca din Zurich. În sfârşit, în 1913, a fost numit director al Institului de Fizică din Berlin „Kaiser Wil helm”. La început, în afară de Max Planck, toţi fizi cienii au râs de el. Consecinţele „Teoriei gene ralizate a relativităţii” n-au fost confirmate până în 1919, când, în timpul eclipsei de soare a fost dovedită cur barea luminii stelare.
FAIMĂ INTERNAŢIONALĂ. Dupa 1919, a fost recunoscut internaţional. A primit numeroase premii şi distincţii, printre care şi Premiul Nobel pentru fizică în 1921. Vizitele sale în orice parte a globului au devenit evenimente naţionale, fotografii şi reporterii îl urmăreau peste tot. Deşi regreta pierderea intimitătii, şi-a focalizat faima pentru a-şi impune propriile sale vederi politice şi sociale.
EMIGRAT ÎN SUA. În timpul primului război a fost unul din numeroşii academicieni germani care au condamnat public implicarea Germaniei în război. După conflagraţie, şi-a continuat suportul public pentru telurile pacifiste, devenind ţinta unor numeroase atacuri din partea fasciştilor. Când Hitler a venit la putere în Germania, în 1933, s-a decis imediat sa emigreze în Statele Unite. A primit o funcţie la Institute for Advanced Study, în Princeton, New Jersey.
SAVANTUL ŞI BOMBA ATOMICĂ. În 1939, a colaborat cu alţi numeroşi fizicieni, pentru a scrie o scrisoare către preşedintele Franklin Delano Roosevelt, arătând posibilitatea fabricării bombei atomice înaintea Germaniei nazis te. Scrisoarea, care purta şi semnătura sa, a ajutat la grăbirea eforturilorpentru a fabrica bombma atomică în Statele Unite, dar Einstein personal nu a avut nici un rol în aceasta. La bătrâneţe, şi-a regretat implicarea în grăbirea producerii înfiorătoarei arme de distrugere în masă.
Albert Einstein este sărbătorit de „New York Time Magazine” la împlinirea vârstei de 75 de ani
TEORIA UNIVERSALĂ. După război, s-a implicat în cauzele dezarmarii internaţionale şi a guvernării mondiale. A refuzat oferta făcută de către conducătorii Israelului de a deveni preşedinte. În ultimii săi ani de viaţă, a încercat să găsească o aşa numită „teorie universală”, o ecuaţie simplă care ar arăta felul în care forţele fundamentale din fizică se combină pentru a descrie funcţionarea universului. Nimeni nu ştie dacă a reuşit. Se spune că, înainte de a muri, a distrus mai bine de jumătate din însemnările sale. A murit la Princeton, pe 18 Aprilie 1955, la 76 de ani, din cauza unui anevrism.
Îb 1999, revista "Time" l-a nominalizat pe Albert Einstein "Omul secolului"
Ultimul număr al revistei „Time” din secolul trecut îl nominalizează pe Albert Einstein drept „Omul secolului”
GENIU. Fizicianul Albert Einstein este autorulcelei mai mari descoperiri științifice realizată vreodată. În cinstea sa, elementul cu numărul de ordine 99 în sistemul periodic al elementelor a fost numit Einsteiniu. De asemenea, un crater lunar îi poartă numele. Chipul lui Albert Einstein, declarat „Omul secolului” de revista Time în 1999, a devenit sinonim cu ideea de geniu.
În timpul vieţii, Einstein a fost foarte mediatizat
Două căsnicii
Împreună cu prima soţie, Mileva Maric
Cu prima soţie, Mileva
În 1903 s-a căsătorit cu unguroaica Mileva Mariç, care îi fusese colegă la po litehnică. Înainte de a se căsători cu Mileva, făcuse însă şi o fetiţă, Lieserl, cu aceasta, dar copila fusese dată spre adopţie. Din această căsătorie a avut doi fii: Eduard şi Hans Albert. În 1919, au divorţat pe motiv de adul ter. Fizicianul i-a oferit Milevei, pentru că a acceptat să divorţeze, banii primiţi pentru Premiul Nobel. Tot în 1919 s-a recăsătorit cu verişoara sa, Elsa. La scurta vreme el şi-a înşelat şi cea de-a doua soţie cu secretara sa, Betty Neumann. Mult mai tolerantă, Betty a acceptat situaţia şi se spune chiar că Alfred ajunsese să-i povestească des pre escapadele sale. Conform scrisorilor publicate după moartea lui Einstein, acesta ar fi avut cel puţin 12 amante. Cu a doua soţie a crescut două fete avute de aceasta dintr-o căs torie anterioară, Elsa şi Margott.
Alături de a doua soţie, Elsa
Întrebările Melaniei pentru Einstein
“Cum vad, Dv eliminati eterul, deşi universul e străbătut ca o ceaţă de două forţe: gravitaţia şi lumina. Sunt în fond, aceleaşi forţe electromagnetice, dar sub denumiri diferite, deoarece acţiunile lor sunt diferite. N-ar trebui să stea una cu alta într-o relaţie bine determinata? Aparent – dar numai aparent! – Dv acordaţi un mare rol observatorului, faceţi din el centrul lucrurilor, îl ridicaţi în slăvi, dar pe de alta parte îl prăbuşiţi în adânc prin faptul că negaţi absolutul. În amandouă situaţiile, Dv îi luaţi pămantul de sub picioare şi acest lucru nu e bun. Noroc ca splendida Dv construcţie mintală nu e utilizabilă de către mica masă a locuitorilor Pământului! Vă jucaţi de-a prinsul mingii cu stelele, deşi nu puteţi schimba cu nimic faţa Universului. Adică, încercaţi aceasta, o urmare logică a liniei încovoiate şi a legii gravitaţiei. Finitul şi totuşi Nelimitatul lumii. Altă dată, gândul despre un univers infinit trecea peste puterea de concepere a omului, era ceva pentru care nu se căuta nicio explicaţie, se credea aceasta orbeşte. Acum, când Dv aţi declarat că toate sunt relative şi le-aţi adus astfel mai aproape de înţelegerea omului, nici credinţa nu mai poate fi păstrată şi nici alternativa la credinţă nu mai este desăvârşită, absolută. La ce bun toate astea?”
Colecţiile epistolare
În anul 1973, Melania Şerbu a reunit la Haifa, în trei volume, întreaga ei corespondenţă. Primul volum este dedicat corespondenţei cu Einstein: „Briefwechsel Albert Einstein – Melanie Şerbu 1928-1948“, Haifa, 1973. Originalele scrisorilor dintre cei doi sunt depuse la Institutul Einstein din Ierusalim. O parte din copiile acestora, unele dactilografiate după originale, au fost moştenite de fratele braşovencei, David Şerbu, din oraşul Aachen, Germania. În volumul dedicat lucrărilor şi corespondenţei lui Einstein din perioada berlineză (iunie 1927-mai 1929), volum editat de Princeton University în 2021 scrisorile „de la” şi „pentru” Melania Şerbu se află printre cele care alcătuiesc corespondenţa lui Einstein cu Erwin Schrődinger, Max Plank, Comitetul Premiilor Nobel pentru fizică, Louis de Broglie, Jacques Hadamard, Sigmund Freud etc.
Eminescu şi Einstein
Despre legăturile dintre opera lui Eminescu şi teoria lui Einstein, motivul pentru care a început corespondenţa dintre braşoveanca Melania Şerbu şi savantul Albert Einstein, a continuat să se scrie, iar unele conexiuni sunt foarte interesante. Fizicianul Cristian Presură a publicat în 15 ianuarie 2021, în “Ştiinţă şi Tehnică”, unul dintre cele mai interesante articole pe această temă. “De fiecare dată când citesc ecuațiile lui Einstein, sunt uimit de ordinea pe care creierul meu o recunoaște în Univers. De fiecare dată când citesc versurile lui Eminescu, tremură pielea pe mine, pentru că mă face să intuiesc ceea ce fizica nu poate descrie”, scrie autorul în introducere. Articolul complet se găseştre la adresa https://stiintasitehnica.com/eminescu-vs-einstein/

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *