Incredibila poveste a femeii care, vreme de 15 ani, a îngrijit un străin bolnav, convinsă că e fratele ei

Televizorul rulează o poveste emotionantă, a regăsirii. Un bărbat din Mehedinți mărturisește reporterului cum, printr-o uimitoare întâmplare, și-a regăsit fratele, viu și nevătămat, după 15 ani de la dispariție. Diagnosticat cu Sindrom Down si cu intelect limitat, Viorel obisnuia să plece de acasă și nu o dată s-a întâmplat ca poliția sa-l recupereze din gări aflate la sute de kilometri distanță. Dar, după plecarea din vara lui 2006, nimeni n-a mai dat niciun semn. Rudele l-au cautat, apoi l-au plâns și i-au dat de pomana convinse că e mort.

Reîntâlnire neașteptată, după 15 ani

Văr cu dispărutul, Florin Istodor aproape că-l uitase pe Viorel. Nici nu e de mirare după 15 ani în care nu l-a mai vazut deloc prin satul lor, din Mehedinți. Dar, angajat la o firma de asfaltari, Florin a ajuns astă-toamna în satul Tărlungeni, din judetul Brașov, unde era ceva de reparat. Insetat, a dat să intre în primul magazin alimentar din comună. Acolo, pe trepte, cu mâna întinsă, stătea un barbat a cărui imagine l-a izbit: semăna leit cu vărul Viorel, dispărut de atâta amar de  vreme. Cu glasul tremurând, Florin i-a spus pe nume. Cerșetorul i-a raspuns mai întâi cu un zâmbet, apoi cu o îmbrățișare. Da, era chiar Viorel M., vărul  bolnav despre care rudele nu mai stiau nimic de 15 ani!

(Florin Istodor, bărbatul care și-a găsit vărul după 15 ani – captură TVR)

Dosarul de cercetare penală

Chemațe de urgență, rudele au venit imediat și, în prezența poliției, au făcut recunoașterea: toate semnele particulare pe care frații și le aminteau s-au regasit pe trupul lui Viorel. S-a dispus si un test AND care a arătat fără urmă de îndoială că bărbatul găsit la Tărlungeni aparține familiei Marinca, din satul Bîcleș, Mehedinți.

Dosarul dispariției de acum 15 ani s-a închis dar, odata cu el, s-a redeschis un altul: cum a ajuns Viorel să cerșească la Brașov? Cine sunt cei care, vreme de 15 ani, l-au ținut aici? În ce scop au făcut-o? Polițiștii au descoperit că, în toti acesti ani, bărbatul a stat în casa unei femei care i-a dat o nouă identitate, i-a facut buletin și certificat de handicap. Acum îl chema Dan. Exista bănuiala că îl trimitea la cerșit ca să câștige bani de pe urma handicapului său așa că procurorii au deschis dosar penal pe numele femeii pentru lipsire de libertate în mod ilegal.

Incredibila confuzie

Valerica Duță trăiește modest, la limita sărăciei, la fel ca toți vecinii ei din țigănia Tărlungeniului. Casa, aproape un bordei, lucește de curățenie iar în curte e trotuar de beton mărginit de trandafiri. Lacrimile curg șiroi pe obrajii femeii. Ne arată buletinul de identitate al lui Dan L.

“Așa îl cheamă pe fratele meu. Are Sindrom Down si oligofrenie. O soră de la Buzau l-a îngrijit de mic, povesteste femeia. Acum 15 ani a plecat de acasă iar sora l-a căutat peste tot. L-a dat dispărut și la poliție și, la un moment dat chiar polițiștii au chemat-o că l-au găsit la București, în Piata Crângași. Ne-am bucurat când am auzit iar eu am hotarât să il iau la mine, la Tărlungeni, că pot să îl ingrijesc mai bine, că am doar un copil. Nu-l văzusem demult pe Dan al nostru, eu am plecat de tânără la Brașov.  Îl știam doar de copil iar acum era bărbat în toată firea. Ne-a îmbrățișat pe toți, am plâns de bucurie că l-am găsit întreg. L-am luat – de fapt politia mi l-a dat – convinsă că e Dan. Nu avea niciun document la el așa ca primul gând a fost să îi fac acte și să îl duc pe la doctori și pe la comisii ca să obțină și certificatul de handicap. ”

(Valerica Duță, femeia care 15 ani a îngrijit un străin – captură ȘTIRILE PRO TV)

Strada se umple de oameni. Toți îl știu pe Dan, băiatul bolnav, cu minte puțină, care zâmbea la toată lumea și îi îmbrățișa pe toti pe care îi întâlnea. Îii plăcea să stea pe treptele magazinului din centrul Tărlungeniului unde e vânzoleală mare și lume multă. Mai întindea și mâna si tare se bucura dacă cineva îi punea în palmă un bănuț sau un covrig. Oamenii povestesc că, rușinată, Valerica Duță a încercat zadarnic să-l scape de prostul obicei care o făcea de râs în sat.

(Magazinul din Tărlungeni unde obișnuia să stea bărbatul – captură ȘTIRILE PRO TV)

“Femeia asta chiar a crezut că e frate-su! -spune Aurel Măgherușan. Știți cum sunt ăștia cu Sindrom Down, seamănă între ei. Și el, cum avea și intelectul limitat, nu a știut să spună stați mă, că eu sunt din altă familie! În casa asta a trăit bine, femeia l-a îngrijit cumsecade, l-a hrănit, l-a spălat, l-a dus la doctor. Săraca, după tot ce a făcut, acum trebuie să dea declarații pe la poliție!”

O coincidență uimitoare

Incredibila poveste a pornit de la o coincidență uimitoare. În 2006, doi bărbați de aceeași vârstă, amândoi cu Sindrom Down, foarte asemănători la fizionomie, au disparut deodată: unul din Mehedinți, celălalt din Buzău. Intâmplarea a făcut ca doar unul să fie găsit dar, dintr-o confuzie, a ajuns la cealaltă familie. Femeia care i-a purtat de grijă vreme de 15 ani a fost convinsă ca e fratele ei. Acum trebuie să îi convingă și pe anchetatori că a fost mânată de bune intenții.

„Am îngrijit un om, nu-mi pare rău – spune Valerica Duță printre lacrimi. Pe mine mă doare sufletul și acuma de el, cu toate că s-a descoperit că nu e al nostrum! Mie mi-a rămas la inimă pentru că m-am chinuit cu el atâția ani de zile. Tot fratele meu rămâne și dacă e să il găsesc pe fratele celălălt al meu…  Ăla de la Mehedinți tot al meu rămâne în sufletul meu!”

Lacrimile nu contenesc pe obrajii Valericăi Duță. Soarta i-a luat fratele pentru a doua oară. “Dumnezeu e mare” șoptește ea și undeva, în suflet și în minte, încolțește speranța că poate, undeva în lumea mare, o altă femeie are grijă de un bolnav străin despre care crede că e fratele ei…

 

Electra Ghiza

 

GALERIE FOTO (3 IMAGINI)