RSS Feed
logo

Publicitatea, sufletul comerţului

January 18, 2016 by Casa Sfatului

  Patronii de prăvălii de pe vremea bunicilor, ştiau bine că reclama e sufletul comerţului. Nu se mai mulţumeau doar cu strigatul în gura mare în târg, ci scoteau paralele din pungă, pentru a plăti publicarea de reclame în ziare.

„Schimbătorie de bani“

În 1910, la Tutungeria lui Dumitru Popp, de pe strada Hirsher nr. 4, era deschisă o „schimbătorie de bani“ pentru toţi aceia „cari călătoresc seu se reîntorc acasă din România“.Pe lângă casele de schimb valutar, cum le spunem astăzi, existau şi un fel de societăţi de asigurare. Reuniunea pentru Ajutorare, de pe Calea Victoriei 13 anunţa cinic: „De moarte nu scapă nimeni. Până la 85 de ani, se primesc membri pentru ajutorare în caz de moarte (deces) li se plăteşte imediat următorul ajutor la sumele de lei 8.000 – 10.000 sau 24.000“.

„Celebru ocultist“

Un grafolog „autorizat de Autorităţile Superioare competente ale României“ îşi făcea reclamă în publicaţia „Ardealul“, în anul 1942. Profesorul Misterelor Vieţii, C. Ştefan, care în acelaşi timp era şi „celebru oculist“, anunţa că tocmai a sosit din Benares, „cel mai sfânt oraş din India, unde se strâng cei mai de vază fachiri“. Îşi aştepta clienţii pe strada Castelului nr. 30, lauşanr. 2. „Spirit mediu, care prezice: Trecutul, Viitorul, Prezentul după fizionomie“, se spunea în reclamă.

Sicrie de la Viena

Firma de pompe funebre Tutsek, de pe strada Porţii 12, făcea reclamă „sicriurilor de metal ce se pot închide hermetic, din prima fabrică din Viena…, care funebre cu doi şi patru cai, ciocli“. Pentru a-şi învinge concurenţa, patronul anunţa şi serviciile suplimentare: „iau asupră-mi şi transporturi de moţi în strinătate.“ Erau de mare trebuinţă în acele vremuri şi lămpile cu gaz şi lanternele  „Practicus“. „Lampă electrică, durabilă, cu baterie neruinabilă, elegant dichisită“.

Apă pentru sân

Doamnele erau momite de coafori şi de negustorii de cosmetice cu ,,Ondulaţie permanentă cu preţuri reduse pentru Paşti, cu lei 170 la coaforul şi frizeria Sabău, Mihail Weiss 6- Brasov” („Ardealul“,  1942). ,,Apa Kathe pentru sân – mijloc senzaţional, scutit prin lege, pentru a dobândi un bust frumos, cu efect miraculos. Apa Kathe se foloseşte numai pe dinafară, de aceia e potrivită pentru orice constituţie corporală“ (Gazeta de Transilvania-1905). În anul 1910, în „Gazeta de Transilvania“, se făcea publicitate unui săpun pentru bărbaţi. „Frumuseţea este şi pentru bărbat o avere sigură şi o recomandaţie bună. Frumos ca un zeu! Săpunul şi cremea Zuckooh – te scapă de pis­trui, pete, ten palid“.

Purgative nesupărăcioase

Farmaciştii îşi lăudau nevoie mare leacurile. O licoare în vogă era considerată „Vinul de buruieni a lui Huberth Ullrich. Pentru morburi de stomac, constipaţie, slăbiciune, anemie, debilitate, râgăială“. Pentru copiii deranjaţi la stomac era mai indicată „Ciocolata de Tannim a lui Sztraka“.  Tabletele purgative Ascaret, care se găseau în spiţeriile şi drogheriile braşovene înainte de primul război mondial, aveau „un efect nesupărăcios şi sigur, fiind curat vegetabile şi întăritoare la stomac“. Farmaciştii isteţi promiteau clienţilor şi despăgubiri: „500 de florini plătesc celui ce va mai căpeta vreodată durere de dinţi, ori îi va mirosi gura, după ce va folosi apa de dinţi a lui Bartilla. O sticlă 70 de bani. Denunţurile de falsificare bine plătite“.

Cheagul de lapte

Gospodinele cumpărau cel mai popular cheag de lapte. Palfi Marton, care se autointitula „mare neguţător de cheag“, avea grijă să-şi promoveze des marfa în jurnale, pentru a-şi forma clientelă nouă: „Cel mai bun! Cel mai ieftin! Cel mai practic! Cheag pentru închegarea laptelui preparat pe cale chemică din cele mai curate rânze de viţel “. Asta se publica în 1905, în „Gazeta de Transilvania“. 32 de ani mai târziu, în „Ardealul“, Farmacia „La Arap“, din Piaţa Libertăţii nr. 13 (telefon 640 ), anunţa: „Oieri! Agricultori! Cheagul lichid Mioriţa este întrebuinţat cu succes de peste 100 de ani“.

Mica publicitate

1938. „Bodega dela staţia de tramvai se mută în strada Mihai Weiss 25. Vizitaţi cu încredere. Geza Borsay“. (Gazeta de Transilvania)

1942. „Căutăm femee săracă dinBraşov, preferabil din Scheiu, pentru serviciu uşor. Adresa la ziar“. (Gazeta de Transilvania)

1954. „Fabrica „Drapelul Roşu“ din oraşul Stalin strada Avram Iancu nr. 64 angajează imediat o bucătăreasă“. (Drum Nou)

1970. „Cine a găsit un portmoneu cu bani, carnet CEC, buletin şi carnet de pensionar, pierdut în ziua de 23 ianuarie a. c., să se prezinte la Steza Petre, B-dul St. Roşu, bloc 4, ap. 1“. (Drum Nou).

GALERIE FOTO


No Comments »

No comments yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *