Clădiri Piața Sfatului,  Uncategorized

Povestea casei din Piața Sfatului nr. 27 (Sirul Inului)

Inițial, pe locul actualei clădiri se înălța o construcție în stil baroc, care a ars în marele incediu din 1689. Judele primar al Brașovului, Barttolomäus Seuler (1709-1710) o reconstruiește. Intrată în posesia lui Samuel Herbet von Herbertsheim, jude al Brașovului în trei rânduri  în secolul XVIII, este modernizată de un constructor adus special de la Viena. Devenind cea mai luxoasă clădire a orașului, este cumpărată de oraș pentru 10 mii de florini, în 1767. Este transformată în reședința generalilor garnizoanei austriece cantonată în acea vreme în Brașov. În timpul vizitelor la Brașov, aici au fost găzduiți trei împărați austrieci: Josif al II-lea (iunie 1783), Francis I (iunie și septembrie 1817) și Francisc Iosif (iulie 1872) – vezi foto.

 

Clădirea a găzduit, în 1835,  Kronstädter Allgemeine Sparkasse, prima bancă din Transilvania, apoi, din 1847, o casă de amanet.

Fântâna octogonală care s-a aflat în fața casei a folosit de model pentru fântâna refăcută în fața actualului Restaurant KFC, la reconstrucția Pieței Sfatului din 1988 (foto – cele două fântâni).

După 1912, în partea din dreapta pasajului a funcționat firma comercianților Kamner & Jekelius. Între 1919 și 1935, aici a fost sediul asociației „Casina Română”.

Reclame din diverse epoci ale firmei „Kamner & Jekelius.

În 1927, în această casă s-a născut scriitorul maghiar Ferenc Santa (1927-2008) – vezi foto. Romanele sale „Cele douăzeci de ore” și „Al cincilea sigiliu” au fost publicate în 23 de limbi și au fost ecranizate de studiourile de film maghiare.

Între 1956 și 1958, clădirea a fost renovată sub conducerea arhitectului Günther Schuller.

Sursele documentare: „Clădirile din Piața Sfatului Brașov” de Nicolae Cornel Russu și Peter Simion (Editura Aldus, 2023); „Brașovul de altădată” de Sextil Pușcariu (Editura Dacia, 1977); „Brașovul de odinioară” de A. Căncescu și T. Mâzgăreanu (Editura Foton, 2008), colecțiile publicațiilor „Gazeta Transilvaniei” (1838-1945) și „Brassói Lapok” (1904-1940), precum și resurse internet.