Cum a ajuns crucea Reginei Maria motivul unei farse mondiale

Mulți dintre cititori au vizitat, cu siguranță, mica criptă din stâncă de la Bran, unde timp de peste 20 de ani a fost depusă inima Reginei.

Peste râul Turcului, în marginea pădurii se poate urca pe niște scări de piatră, până la acel loc. Unii, poate, au observant grilajul metalic negru, realizat din mai multe forme asemănătoare unei zvastici. În interior, sarcofagul din piatră care a păstrat inima suveranei, are sculptat pe capac același simbol. Este simbolul reginei care a creat România Mare și care se află așezat pe coroana cu care a fost încoronată în 1922 la Alba Iulia.

Crucile cu capete întoarse pictate de Regina Maria

Regina Maria a fost o pasionată creatoare de forme artistice. Crucea cu capete întoarse, formată din patru brațe egale în formă de cârlig – un simbol solar vechi de mii de ani – apare frecvent în desenele, broderiile, bijuteriile și decorațiunile comandate sau schițate de regină. În expoziția temporară găzduită de Muzeul Brukenthal din Sibiu, cu obiecte de la Muzeul Palatului Peleș, vizitatorii au putut vedea recent o serie de acuarele, planșe decorative și piese de mobilier proiectate de regină sau sub coordonarea sa, unde simbolul apare în mod repetat. Unele dintre planșe sunt pictate chiar de regină.

Simbolul era integrat în rame de oglinzi, capete de pat, coperți de manuscrise, și chiar broderii de altar. În notele sale de atelier, păstrate parțial în arhiva Casei Regale, Regina Maria scria: „Această cruce străveche îmi amintește de soarele din stepele copilăriei mele și de rugăciunile mamei…”. Era, evident, un simbol decorativ și spiritual, fără nicio legătură cu regimurile ideologice ale viitorului.

Coroana Reginei Maria

La 15 octombrie 1922 Ferdinand şi Maria erau încoronaţi la Alba Iulia ca regi ai României Mari. Cu această ocazie Regina Maria a purtat o coroană de aur de 5 kilograme, făurită după modelul coroanelor bizantine femeieşti purtate de soţiile voievozilor români – o coroană aproape identică cu cea purtată de doamna Despina a lui Neagoe Basarab în fresca de la mănăstirea Curtea de Argeş. Deasupra se află prins simbolul reginei, crucea cu capete întoarse. Lănţişoarele de la urechi se încheie cu discuri în care sunt încastrate același fel de cruci. Coroana de aur a Reginei Maria poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.

Invențiile unui roman parizian

În vara anului 1937, un ziar francez de provincie, „Le Journal”, publică o povestioară bizaro-romantică: că Hitler, în tinerețe, ar fi copilărit o vreme în România, la Mărășești (!), în casa unei familii care avea legături cu Regina Maria. Văduva Hitler ar fi venit cu copiii în Regatul României, unde ar fi locuit la Mărășești. Aici, Hitler ar fi descoperit simbolul mistic al crucii îndoite și… l-ar fi transformat în svastica nazistă.

De aici, explozia. Articolul este preluat initial de unul dintre cele mai respectate ziare interbelice, „Universul”. Publicația redă informațiile din presa franceză, apoi își trimite reporterii pe teren, la Mărășești. Primul articol în limba română despre „senzaționala descoperire”, apărut în 25 mai 1936,  se referea la faptul că văduva Hitler, mama viitorului fuhrer, venise în România cu toți copiii și o rudă de sex masculin. Bărbatul fusese angajat în Mărășești de către grecul Economos. Hitler ar fi făcut școala primară la Mărășești. Aici ar fi văzut pentru prima oară bijuterii în formă de cruce încârligată, care erau foarte la modă în acea perioadă.

Fabulațiile din „Le Journal”

În „Le Journal”, articolul se bazează pe declarația unui anume Constantin Holub, roman din Paris. Fost băiat de serviciu la un mare magazin din cartierul Operei. Gogoșile pe care le toarnă ziariștilor sunt dintre cele mai gogonate. Și cu un iz propagandistic evident. Holub inventează discuții între „colegul lui de clasă” Hitler și profesoara din Mărășești, care l-ar fi trimis acasă, deoarece ar fi fost mai inteligent decât ea. Strașnica memorie a românului parizian redă chiar un discurs al micului Hitler, „pasionat de istoria lui Napoleon” și care a promis în copilărie să „distrugă Franța și Anglia”. Elevul Hitler ar fi fost și foarte violent, sărind imediat la bătaie. Constantin Holub dă apoi numeroase detalii, inclusiv că o soră mai mare a viitorului dictator ar fi fost o talentată croitoreasă, care i-a făcut câteva rochii „de prințesă” soției șefului de gară, doamna Dimitrescu.

Cum căuta Adolf simboluri pe ștergare românești

Mai întâi ziarele bulevardiere, în goană după senzațional, preiau ideea fără ezitare. Mai ales cotidianul „Capitala”, care înflorește povestea, stând de vorbă la Mărășești cu Franz Holub, bătrânul tată al „sursei” din Paris. Iancu Vasiliu, primarul Mărășeștilor, fost învățător, nu ratează nici el ocazia de a se face remarcat și, mințind cu un talent de politician. „Figura elevului Adolf Hitler mi-a rămas întipărită“, după cum titrează publicația. Curând, apar și martorii. Un domn Sava Todurchi – care ulterior semnează și ca Costache Mihalache – declară pentru „Epoca”: „L-am văzut cu ochii mei pe tânărul Adolf, umblând desculț prin viile din Vrancea și întrebând despre însemnele de pe ștergarele moldovenești”.

 Ziarele „vremii preiau informația și o reambalează cu titluri gigant: „Hitler a fost inspirat de Maria a României!”, „Zvastica – o copie a crucii regale”, „Dictatorul și Regina: conexiuni oculte?”.

Crucea încârligată, urma Zânei Pădurii

Imaginația ziariștilor de la „Universul” inventează, într-o stilistică romanțată, și legenda simbolului Reginei Maria. „Prințesa noastră se plimba în pădure la Sinaia — se povestea în ţară — ea a întâlnit pe zâna pădurii. Ce sfaturi a primit ? E un secret. Dar când zâna a dispărut, într-o lumină trandafirie, ea a lăsat pe pământ o urmă scântietoare, în formă de cruce încârlgatâ…. De atunci, prinţesa noastră a început să poarte pe piept o mică cruce incârligată, de aur, înpodobită cu pietre preţioase. Moda s-a răspândit în toată țara. Până la Mărășești…”

În 31 august, după ce a creat o adevărată furtună în presa românească, ziarul „Universul” recunoaște că „desi s-ar fi bucurat ca știrea să fie adevărată”, totul a fost doar o furtună într-un pahar cu apă, stârnită de un mitoman. De altfel, lucru ușor observabil încă de la începutul furtunei din presă, simbolul Reginei Maria nu semăna decât foarte vag cu zvastica hitleristă. Marginile simbolului nazist erau întoarse în sensul opus și erau egale ca lungime cu brațele. În plus, originalitatea simbolului Reginei era dat de faptul că respectivele margini erau ascuțite.

Reporteri pe urmele crucii regale

Pe rând, unele publicații încep să dezmintă știrea, luându-i peste picior pe cei care au muscat momeala ziarului franțuzesc. „Începută atât de frumos, povestea se putea desfăşura la nesfârşit, cu puţină bunăvoinţă şi multă imaginaţie! Ba s-ar fi putut bate şi monedă politică! Cine şi-a trăit copilăria prin luncile Siretului, prin viile şi dealurile Mărăşeştilor, nu se poate să nu iubească România şi să nu-i vrea binele, întinzându-i hotarele până la Szeghedin!”, scria malițios un editorialist pe prima pagină a ziarului „Lupta” din 30 mai 1936. La fel de acidă este și replica ziarului „Ordinea” din 31 mai 1936: „Toată polemica  își are originea într-un  articol publicat de un ziar francez și prin  care un fost cetățean român din  Mărășești, expatriat la vârsta de2 ani, își amintește (? ) că l-ar fi cunoscut pe Hiller, ca elev! Ar fi nimerit, să se caute alte subiecte de vară. Sunt încă – slavă Domnului! – destule fapte, care ar putea  ocupa pe confrații dornici de senzațional.” Articolul este ilustrat cu o caricatură a cancelarului german Hitler, având ochii în formă de zvastici.

Fakenews ajuns până în Australia

Chiar dacă lucrurile păreau tranșate în 1936, unele ziare nu se lasă. În 1938, „Adevărul” trimite un corespondent special la Bran, unde simbolul reginei era foarte cunoscut. Reporterul stă de vorbă cu „bătrâni care l-au văzut pe tânărul german”. La rândul ei, publicația „România Nouă” publică un serial în patru episoade cu un titlu patetic: „Cruci încurcate și destine răstignite”.

Fiecare articol adaugă un strat de fantezie: Hitler ar fi desenat zvastica inspirat de mozaicul unei sobe din castelul Bran, sau, mai extravagant, că simbolul fusese imprimat pe o batistă a Reginei Maria, pierdută într-o gară din Budapesta și găsită de… un tânăr vagabond vienez.

Mai greu decât în ziua de astăzi, fakenews-ul despre crucea îmbârligată se viralizează și ajunge până la antipozi. Pe 8 mai 1938, ziarul australian „The Age” relua pe prima pagină povestea, cu titlul: „Swastika of Hitler copied from Queen Marie”, alături de o fotografie retușată cu Regina în costum național ținând în mână o broderie cu simbolul.

Realitate și farsă

Desigur, toată această teorie nu are niciun fundament istoric. Zvastica era deja un simbol vechi de mii de ani, utilizat în India, China, Grecia antică și în arta populară din Europa Centrală, cu mult înainte de Regina Maria sau de Adolf Hitler. Însă povestea a prins. Poate pentru că era romantică. Poate pentru că oferea o explicație mistică unui simbol devenit abominabil. Poate și pentru că, în haosul Europei interbelice, presa funcționa tot mai mult ca instrument de propagandă, dar și de divertisment.

Astăzi, simbolul „crucii solare” continuă să apară în artefacte vechi și lucrări de artă populară, iar în România apare frecvent în portul tradițional sau în decorul arhitectural. În schimb, zvastica nazistă rămâne, legal și moral, un simbol al urii și totalitarismului.

„Hitler mă îngrozește!”

Regina Maria a fost o artistă și o vizionară, ci o atitudine ostilă și profund dezaprobatoare față de nazism. A fost o regină cu o viziune modernă, cosmopolită și profund umanistă. A susținut libertatea de exprimare, rolul femeii în societate, ecumenismul religios și apropierea României de Occident.

Deși a murit în 1938, chiar în anul în care regimul nazist ajungea la apogeu în Germania, Regina Maria a avut o viziune clară asupra pericolului reprezentat de Hitler și ideologia nazistă — pe care le percepea ca o amenințare directă la valorile democratice, umane și culturale ale Europei.

Părerea despre Hitler și-o exprimă clar și fără echivoc într-o notă (1934) din jurnalul pe care l-a ținut: „Hitler mă îngrozește! E un om mic, agitat, cu o ură care arde în el ca o flacără bolnavă. Nu aduce decât întuneric și violență. Nu înțeleg cum o națiune atât de cultivată ca germanii poate cădea pradă unui asemenea monstru.”

Istoria crucii gamate

Simbolul arhaic reprezenta un semn al vieții și al universului, folosit ornamental practic în toată lumea veche, din Grecia antică până în India. Numele însuși vine din sanscrită și înseamnă „binefăcătoarea”. In Europa occidentală, însă, în secolele XIX-XX, o serie de ocultiști europeni, obsedați de kabală și magie neagră, au deturnat simbolul, căruia, întorcându-l, i-au dat o conotație negativă. Astfel, Hitler, obsedat de ocultism, și-a ales ca însemn pentru mișcarea sa nazistă svastica întoarsă, cea care se învârte în sens invers acelor de ceasornic, suficient pentru a arăta că nu e vorba de svastica tradițională. De fapt, svastica este considerată un simbol al puterii de mai multe mii de ani, în mai multe culturi şi pe mai multe continente de pe glob. Cea mai veche svastică descoperită vreodată a fost găsită în Mezine, Ucraina, pe o figurină de fildeş, cu o vechime incredibilă de 12.000 de ani. În Grecia Antică, Pitagora a folosit svastica sub numele „Tetraktis” şi era un simbol care lega cerul şi pământul, având braţul drept îndreptat spre cer şi braţul stâng îndreptat către Pământ. A fost folosit de fenicieni ca un simbol al Soarelui şi pentru preotesele feniciene era un simbol sacru. Simbolul începe să fie folosit cu 3000 ani Î. Hr. și de vechii locuitori ai Daciei intracarpatice. Era gravată pe oase, pe oale, țesută în covoare și piese decorative etc. Apare pe unele din cele mai vechi monede dacice. Altarul celto-roman  al  soldaților din cohortele romane  formate din daci, care stationau permanent la Amblogama, în Marea Britanie de azi, este decorat cu svastici. Astfel, pe o inscripție a cohortei Dacice I, Aelia Dacorum, se găsește semnul svasticii cu brațele spre răsărit. În evul mediu se mai numea și „Crucea Fulgerelor” și apare pe giulgiul descoperit în unele morminte de voievozi. Se mai numește și crucea gamata (este compusa din patru litere eline Gama708). Se consideră a fi „semnul celor patru puncte”, un vechi simbol inițiatic, care indică nemarginirea în timp și spatiu, regenerarea necontenita a vieții, jertfa si mângâierea.