Istoria Casei Hirscher

Cunoscuta si sub denumirile de „Casa negustatorilo”, „Podul Batusilor” sau „Cerbul Carpatin”, Casa Hirscher era cândva cea mai impunatoăre construcție din Brașov.

Ridicată între anii 1541 – 1547, în stil renascentist, clădirea se întinde între Piața Sfatului și strada Johann Goth.

Situată astăzi la adresa Piața Sfatului nr. 14, Casa Negustorilor (Halele) a avut, de-a lungul timpului, următoarele adrese: Târgul Florilor nr. 88 (-1856), nr. 321 (-1891) și nr. 17 (-1948). Imaginea reprezintă Piața Mare a orașului, cu casa Negustorilor și Târgul Fructelor într-o zi de piață în anul 1848 după un desen de Eduard Hüllverding (muzeul de Artă). În medalion, Apollonia Hirscher.

 

AUTORI: Cornel Russu, Peter Simon Pentru articolele acestui site, autorii fac o muncă voluntară de documentare și editare. Pentru că iubim Brașovul, ne dorim ca locurile și oamenii  extraordinari care fac parte din istoria acestui oraș să fie cunoscuți de cât mai multă lume.  De aceea, nu restricționăm în niciun fel preluarea materialelor. Ne dorim, însă, ca reproducerea lor să fie făcută decent, cu link activ în primul paragraf, făcându-se un rezumat al textului publicat de noi. De asemenea, considerăm corect ca ilustrațiile și colajele foto să fie preluate cu precizarea sursei, de asemenea, prin link activ.

Construită pe cheltuiala văduvei judelui Lucas Hirscher

Apollonia Hirscher, soţia judelui Braşovului Lucas Hirscher (1482-1541), a fost cea mai bogată femeie a Braşovului la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea. S-a născut la Sibiu, într-o familie bogată de saşi, şi a venit să locuiască la Braşov atunci când s-a căsătorit.

La moartea soţului ei, în 1541, a preluat frâiele afacerilor ce se întindeau până în Austria şi în Turcia. Chiar dacă negoţul şi politica erau la acea vreme treburi aproape exclusiv bărbăteşti, a reuşit să strângă o avere foarte mare. Dacă la început bărbaţii cu care negocia vânzarea de mărfuri o tratau de sus, cu timpul au învăţat că femeia era un comerciant abil, un negociator desăvârşit, care ştia exact până unde să meargă când vine vorba de o vânzare.

A fost unul dintre ctitorii care au ajutat la dezvoltarea Braşovului, iar meritele ei au fost apreciate de comunitate. Acum, una dintre străzile oraşului îi poartă numele.

Imobilul este cunoscut sub diferite denumiri de-a lungul timpului: Casa Negustorilor, Casa Breslelor, Podul Bătușilor, Hale, in timp ce în limba germană a purtat întotdeauna denumirea de Kaufhaus.

Raportul lui Friedrich Stenner

Magistratul Brașovului l-a însărcinat în anul 1886 pe merituosul arhivar al orașului din acea vreme, Friedrich Stenner (1851-1924) și echipa sa, să lămurească, pe baza actelor si documentelor existente, drepturile comunității orașului asupra clădirii Halelor, precum și drepturile de folosință ale breslelor locale la o parte a clădirii. Pe baza extraselor din raportul lui Friedrich Stenner publicate în Cartea de Adrese pe anul 1888 sunt reproduse mai jos istoria și principalele evenimente din construcția si reabilitarea clădirii până spre sfârșitul secolului al XIX-lea.

În ceea ce privește construcția Halelor sau „clădirii noi” nu știm decât ce spuneau vechii cronicari (Trausch Collectanea I. pag. 290 și următoarele), și anume, că văduva judecătorului orașului Lucas Hirscher, Apollonia Hirscher, o femeie cu merite pentru binele public, mai ales pentru săraci, a ridicat această clădire pe cheltuiala ei, cu un cost de 8000 florini între anii 1541-1545 spre folosul meşteșugarilor din Brașov. Ca semn și dovadă în acest sens, stă placa comemorativă din piatră de deasupra porții de intrare dinspre piață a clădirii cu stema familiei Hirscher și inscripția: „Domini Lucae Hyrscheri relicta conjus Apollonia fieri confecit 1545”. (Soția supraviețuitoare a lui Lucas Hirscher, Apollonia, a ridicat clădirea în anul 1545).

Clădire în stil renascentist

Clădirea ocupă primul loc între construcțiile civile ale Brașovului din secolul al XVI-lea, având lungimea de 67.40 metri și fiind alcătuită din două pavilioane separate printr-o curte interioară, unite la extremitățile frontale. Stâlpii de piatră, amintesc de stilul renașterii, construcția fiind inspirată de o construcție italiană, care permitea intrarea în curte a căruţelor cu mărfuri pentru a putea fi descărcate în interior. Partiul și aspectul clădirii corespunde însă în întregime cu cea unor clădiri germane similare. Primul etaj a fost repartizat spre beneficiul breslelor, cu excepția anilor 1854-1856, când a fost rechiziționat de armata austriacă și folosit ca magazie de fructe.

Intrarea arcuită spre Piață, păstrată în forma inițială, reprezintă principala intrare a clădirii. Pivnița spațioasă, cu bolți largi și masive, era compartimentată în partea dinspre piață potrivit structurii încăperilor de la parter. O parte din pivniță era însă special amenajată pentru păstrarea vinurilor.

Puternicul incendiu de la 1689, precum și cel ulterior din anul 1699, au afectat puternic și Halele.

Legenda construirii Casei Hirscher

Există o legendă care explică de ce Apollonia Hirscher a construit această clădire ajunsă emblematică pentru Braşov. Se spune că fiica Apolloniei s-a îmbolnăvit de tânără şi a murit. Distrusă de durere, mama ei a decis ca fata să fie îmbrăcată cu cea mai scumpă rochie şi cele mai frumoase bijuterii. La câteva zile după ce a fost înmormântată, câțiva săraci au vrut să jefuiască mormântul şi să fure bijuteriile. În momentul în care a fost dezgropată, fiica Apolloniei s-a trezit la viață, iar evenimentul a fost privit ca un miracol al vremii. Atunci Apollonia Hirscher s-ar fi decis să construiască Halele.

Ridicarea etajului

 

Abia în anul 1759 Halele au putut fi supuse unor lucrări de renovare și reparații temeinice. (Tartler: Collectanea.)

La aceasta se referă probabil și inscripția cu stema Brașovului de deasupra scării principale către primul etaj al Halelor: „Funditus eversus ulmurus nune revireseit, Tempore Martini Closius primarii et Christoph a Seewald projudicum”. (Această clădire, care a devenit complet dărăpănată, a fost complet renovată pe vremea magistratului orașului Martin Closius și a magistratulului adjunct Christoph von Seewald).

Acoperişul cu ţiglă şi lucarne pe toate faţadele datează din anul 1775, când învelitoarea iniţială din şindrilă a fost înlocuită.

În anul 1803, a apărut ideea de a construi o nouă clădire din fonduri ale orașului în locul vechii și uzatei Capele Laurentius de lângă Piața Sfatului, fosta Casa Plecker , atunci deținută de Banca Generală de Economii (Sparkasse), pentru a găzdui un loc suplimentar pentru breslele care nu puteau găsi spațiu în vechile Hale. Totuși, din considerație pentru biserica mare și îngustarea semnificativă a pasajului din apropierea acesteia în curtea mică a bisericii, acest proiect a fost abandonat; comunitatea a decis să construiască un etaj deasupra vechii Hale pentru a crea spațiu pentru toate breslele și astfel să păstreze piața liberă de vânzători și tarabele acestora. Ridicarea etajului s-a amânat si se încheie abia în anul 1847, cheltuielile fiind suportate de bresle, clădirea căpătând aspectul de astăzi.

Renovări și remodelări

În anul 1845, asociația comercială Brașov a sărbătorit 300 de ani de la construirea Halelor de către Apollonia Hirscher.  Sărbătorile din 27 și 28 octombrie au constat în iluminarea și decorarea Halelor în interior și în exterior, expoziții de produse industriale, muzică și cântări, două discursuri festive, o paradă a asociației comerciale și a tuturor breslelor cu steagurile înălțate în fața magistratului, a comunității și a militarilor, un banchet festiv la „Sonne” și o reprezentație a piesei locale „Hans Benkner” sau „Îngropat de viu”.

În anul 1842, ferestrele arcuite de la primul etaj, care fuseseră deschise până atunci, au fost reduse în dimensiuni și schimbate la formă dreptunghiulară. Ele au fost închise cu ferestre de sticlă și obloane pentru a elimina curentul existent la etaj dăunător sănătății.

În timp ce pivnița mare de sub aripa din stânga a clădirii și sub curte au rămas practic neschimbate, toată aripa clădirii de-a lungul străzii Hirscher a fost remodelată între anii 1856-1857, atât la parter cât și în pivniță. Aceasta se vede clar din compararea unei schițe a secțiunii transversale prin clădire din anul 1847 elaborată de inginerul orașului de atunci Ludwig von Huttern și o secțiune transversală prin același loc din anul 1914 datorată lui Gustav Treiber, reproduse mai sus. Meșterul zidar Simon Bitterman a executat lucrările.

Cu această ocazie, scara existentă spre Casa Sfatului a fost înlăturată și a fost construită o scară nouă la mijlocul clădirii spre strada Hirscher (Piața de pește). În același timp, bolțile au fost combinate cu camerele de brânzeturi de la parter, din spatele lor, și transformate în prăvălii mai largi. S-a coborât podeaua camerelor de brânzeturi de la parter (aliniindu-se cu nivelul străzii) și s-a adâncit cea a camerelor de dedesubt, iar atât subsolul cât și parterul au fost re-boltite. O parte din pereții transversali au fost îndepărtați și reconstruiți în altă parte.

Ateliere pentru meșteșugari din Podul Bătușilor

Consiliul municipal a permis de-a lungul timpului și desfășurarea de spectacole în clădire. În fiecare vineri însă, spațiul trebuia să fie eliberat din cauza pieței săptămânale pentru a face loc tarabelor meșteșugarilor.

Odată cu slăbirea și mai apoi dispariția breslelor (1872), vechile Hale își încheie destinația lor tradițională.  Consiliul municipal decide în anul 1887 ca etajul Casei Breslelor să rămână în continuare la dispoziția meșteșugarilor celor trei asociații comerciale (cea săsească, maghiară și română) ca puncte de desfacere a mărfurilor la târgurile săptămânale și anuale. Era un loc unde îi găseai pe meșteșugarii de care aveai trebuință, într-un fel de târg de mostre permanent. La etajul uriaș al acestei clădiri aflai expuse spre vânzare mobile, lăzi, funii, cizme si alte obiecte. Mai ales vinerea, când veneau sătenii la târg și nu mai trebuiau să cutreiere curțile caselor în care se găseau atelierele diferiților meșteșugari.

Cu timpul, pivniţele ajung în mâinile cârciumarilor şi arendaşilor; iar jos, la parter, s-au stabilit pentru câțiva timp zarafi (schimbători de bani), „expediteuri“ şi diferiţi agenţi, iar după dispariţia acestora, măcelari şi alţi negustori.

În partea din spate a clădirii se afla strada măcelarilor, despre care povestește cărturarul Sextil Pușcariu în cartea sa de memorii „Brașovul de altădată”. De aici, grataragii celebrului restaurant „Gaura Dulce (din vecinătatea Casei Negustorilor) își cumpărau, la primele ore ale dimineții, carnea din care preparau celebrele „fleichi”.

Cârciumi, ceasornicării, librării și bănci

Pivnița găzduind cârciuma lui Eszterhazi era un loc mult prețuit de cei cărora nu le era teamă de aerul închis, încărcat de aburi de vin, primejdios mai ales când ieșeai din beci si pământul începea să se învârtă cu tine. La parterul clădirii a funcționat până în anul 1948 librăria-papetărie Cartea Românească condusă de Dragomir Nedelcovici și alături magazinul de optică și ceasuri Eugen Ziegler.

Frații Ioan si Nicolae (Nache si Nicolache) Ciurcu, al căror bunic a fost și el negustor, venit la Brașov din Oradea, vestitul „ferlegher” din Buda, Zaharia Carcalechi, au imitat pilda bunicului și au deschis, pe la 1880, o librărie românească, mai întâi în Podul Bătușilor, imediat pe mâna stângă cum intrai din piață, mutându-se apoi pe același rând din Strada Hirscher, dar mai departe.

Banca lui Jacob Adler se afla pe colțul Târgului Florilor (Blumenzeile) și strada Hirscher, unde puteau fi oferite și răscumpărate valori mobiliare, bilete de loterie și obligațiuni ipotecare la cele mai bune prețuri.

În colțul din dreapta al Casei Negustorilor, deasupra marchizei scrie Banca Națională. Banca Națională (săseasca). A fost înființată in anul 1899 și avea aici un sediu provizoriu până în anul 1905, când și-a construit un sediu propriu în clădirea din strada Republicii colț cu Michael Weiss în locul fostei Case Hirscher. Banca Națională (săseasca) a preluat portofoliul băncii Nussbächer & Beer, care avea sediul tot aici.

Strtuctura imobilului, conform procesului verbal din 1939

Conform procesului verbal din data de 12.08.1939 despre constatarea și identificarea imobilului proprietatea Municipiului Brașov, compus dintr-un singur corp de casă cu o curte la mijloc, casa avea următoarea structură:

1. 1. 1. Subsolul compus din: un bar restaurant, 2 wc-uri, o magazine pentru artiste, un antreu, două încăperi la restaurant, o bucătărie, încă două wc-uri, o cămara, o spălătorie, o pivniță foarte mare, trei pivnițe mai mici;

      2. Parterul cu 10 prăvălii, o librărie, o fierărie, o drogherie, patru măcelării, o manufactură, o prăvălie de cafea, o prăvălie pentru fructe (Mendelovits), magaziile aferente, o locuință cu două încăperi, un antreu, un wc, o pivnița și o hală de carne;

      3. Etaj 1: serviciul sanitar cu doua antreuri cu un coridor, 6 încăperi, o magazine, 3 wc-uri și 3 pisoare, policlinică cu un antreu, două coridoare, 11 încăperi, două camere de locuit, 3 camere de așteptare, o magazie, două wc-uri și două pisoare, Societatea Principele Mircea (înființată în anul 1919 pentru protecția copiilor și aflată sub protecția reginei Maria) cu 3 încăperi și un antreu, o hală mare a societății cizmarilor. Suprafața terenului este de 1.475 mp, iar suprafața construită este de 1283 mp.

Transformată în „Cerbul Carpatin ” la începutul anilor ‘60

Tot în Casa Hirscher, mai târziu, la etaj, a funcționat o policlinică.

În perioada în care Brașovul fusese botezat de comuniști Orașul Stalin, la parterul fostelor hale au funcționat o papetărie și o frizerie. Între 1960 și 1963, clădirea este consolidată și refăcută, fiind redenumită „Cerbul Carpatin” și fiind dată spre administrare ONT Carpați. Acoperișul a fost refăcut în aceiași formă ca cea arătată în litografia și pozele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar pe o structură din panouri din beton precomprimat. Ferestrelor de la etaj, de formă dreptunghiulară și cu obloane după remodelarea din anul 1842, li s-a redat forma arcuită originală, iar la parter s-au înlăturat vitrinele aplicate de o parte și alta a porții de intrare principale de la fațada spre Piață. S-a refăcut scara de acces la etaj dinspre Piața Sfatului și s-a eliminat cea din strada Hirscher. La fațada de-a lungul străzii Hirscher s-au redeschis bolțile arcuite închise în anul 1857. Noul complex oferă clienților săi mai multe spații, printre care: săli de restaurant, săli de protocol, o cramă, un bar de zi, o cofetărie și două terase.

Litigiu privind actualul proprietar al clădirii

Tribunalul Brașov a decis în 15 noiembrie 2023, în primă instanță, că „Cerbul Carpatin” din Piața Sfatului din Brașov trece din proprietatea SC Aro Palace SA în cea a Municipiului Brașov. Procesul a fost deschis în anul 2019, iar în acest litigiu Primăria Brașov a fost reprezentată în instanță de aceeași casă de avocatură care a câștigat și procesul prin care Cetățuia de pe Dealul Straja a trecut în proprietatea Statului Român, apoi, printr-o hotărârea de guvern, în proprietatea Municipiului Brașov.

Sursele

• Friedrich Stenner- Halele din Brașov (Das Kaufhaus in Kronstadt) în: Neues Kronstädter Adressenbuch (Cartea nouă de adrese a Brașovului) 1888 pag 41-51, editată de: Zeitungs-Aktien-Gesellschaft in Kronstadt (Societatea pe acțiuni a ziarelor Brașov)

• Piața Sfatului nr.14 în: Arhitecții și arhitectura în Brașov: De la Marktplatz la Piața Sfatului, broșura expoziției, decembrie 2017, pagina 35.

• Gustav Treiber-Halele (Das Kaufhaus) în: Țara Bârsei. Volumul 3. Brașov. Prima parte. Editat de Erich Jekelius. Brașov 1928. (Das Burzenland. Dritter Band. Kronstadt. Erster Teil. Herausgegeben von Erich Jekelius. Kronstadt 1928), pag. 169-174.

• Wolfgang Wittstock- De la scena școlii la teatrul de stat - o privire asupra istoriei condiției teatrului din Brașov. (Von der Schülbühne zum Staatstheater-Ein Blick in die Geschichte Kronstädter Theaterverhältnisse.) În: Harald Roth (editor) Brașov. Istoria unui oraș transilvănean. (Kronstadt. Eine siebenbürghische Stadt). Editura Universitas 1999.

• Minerva Nistor - Brașovul în izvoare cartografice şi iconografice. În: Revista „Cumidava“, IX, 1976-1, editată de Muzeul județean Brașov.