Istorie

Campioni naționali la fotbal pe terenul de lângă Primărie!

Într-o duminică de mai a anului 1928, promenada braşoveană (astăzi Bulevardul Eroilor), era înţesată de lume. Microbiştii, printre care se aflau mulţi militari, se înghesuiau la intrările stadionului „Sub strajă” să-şi cumpere biletele de meci, cu numai 50 de bani. Revelaţia campionatului, Colţea, echipa vânătorilor de munte braşoveni, lupta pentru titlul naţional cu Jiul Lupeni. Stadionul din centrul oraşului, acolo unde astăzi se află parcul Central, a fost plin ochi.

Pe muchie de cuţit

Peste 7.000 de spectatori au aşteptat cu sufletul la gură rezultatul final. 1-0, 1-1, 2-1 pentru Colţea la pauză, dar Jiul egalează în repriza secundă. Final de meci dramatic. În minutul 87, Grubner scapă pe contraatac, centrează în faţa porţii şi Kemeny reia în plasă. 3-2 pentru braşoveni. Fanii înfierbântaţi ai echipei au invadat terenul luându-i pe umeri pe fotbaliştii Colţei. Arbtitrul clujean, Lajos Nagy, a încercat să elibereze terenul, dar, până la urmă, fluieră finalul meciului. Titlul naţional a poposit atunci pentru prima oară (şi singura, până acum) la poalele Tâmpei.

Rivalii de la Braşovia

Pentru a se înscrie în campionatul regional, Colţea şi-a făcut mai întât ucenicia în meciuri amicale internaţionale: 2-1 cu selecţionata oraşului Cairo şi 4-1 cu WAC Viena. Campionatul regional era dominat de CS Braşovia, o grupare cu conducere maghiară. Derbiurile locale dintre cele două formaţii s-au transformat de multe ori în încleştări acerbe. Iată cum comenta ziarul local „Goal” în septembrie 1921 întâlnirea dintre Col­ţea şi Braşovia, partidă încheiată la egalitate, 4-4: „În 21 după masă a avut loc matchul pentru championat al celor două echipe, în faţa unui public care număra 5.000 de capete. (…) Purtarea unei părţi a publicului nu poate fi vorbită de bine nici aici, căci la ce ocazie a căutat să sperie pe arbitru şi jucători”.

Drumul spre titlu

Pe vremea aceea Campionatul Naţional se desfăşura sub formula de Turneu Final. Participau cluburi din toată țara împărțite în campioanate regionale sau pe orașe. Câștigătoarele se calificau pentru Turneul Final, la care cele mai bune opt cluburi jucau în sistem eliminatoriu. Drumul Colţei către titlu nu a fost uşor. În sezonul 1925/1926, a întâlnit în sferturi AMEF Arad, în faţa căreia pierde cu 0-3 (0-2). În ediţia 1926/1927, ajunge în finală cu Chinezul Timişoara. Primul meci se încheie la egalitate, 2-2, pentru ca la rejucare timişorenii să se impună în prelungiri cu 4-3. Degeaba braşovenii au acuzat arbitrajul. În ediţia 1927/1928, Colţea a trecut pe rând de Olimpia Bucureşti cu 3-2, Mihai Viteazul Chişinău cu 6-4, pentru a se impune apoi în finală, cu 3-2 (2-1), în faţa Jiului Lupeni.

Susţinuţi de afacerişti

În sezonul următor, Colţea aflată încă sub beţia succesului, trece cu greu în runda preliminară de Şoimii Sibiu cu 2-1, dar pierde în sferturi cu 1-3 în faţa Venusului. Un an mai târziu „militarii” au fost desfiinţaţi de către responsabilii bucureşteni, printr-un ordin de „reorganizare a sportului românesc”. Până atunci, clubul a fost susţinut de marii industriaşi ai Braşovului: fraţii Schiel, proprietarii unei fabrici de maşini, patronul fabricii de postav, Scherg şi Aronsohn, cel care deţinea cea mai mare firmă de transport din Braşov.

Stadionul de lângă Primărie

Stadionul “Sub Straja” a fost amenajat în 1930 se afla pe locul unde astăzi se află Parcul Central. În vecinătatea lui erau nişte terenuri cu destinaţie sportivă şi o construcţie provizorie, în care a funcţionat un cinematograf, aceasta fiind demolată ulterior. Terenul sportiv a avut o istorie scurtă, dar, înainte de a fi amenajat în vecinătatea Primăriei, zona era mai degrabă un maidan. Înainte de apariția terenului și tribunelor existau două drumuri încrucișate, în formă de X, care duceau spre porțile de intrare în cetate, una la Poarta Vămii – actuala Livada Poștei – și una la Poarta Principală, de la capătul Uliței Căldărarilor – actual Republicii.

Demolat în 1933

Mai întâi, în 1805, s-a amenajat o promenadă între Livada Poștei și zona Țigăniei, unde astăzi se află magazinul Star. În 1881, promenada a fost modernizată primind numele de Bulevardul Rudolf – actualul Bulevard al Eroilor, flancat de arbori și spații verzi. Ulterior, au fost construite impozantele clădiri ale administrației austro-ungare, Palatul Finanțelor – actuala Primărie, Palatul de Justiție – actuala Prefectură și Palatul Poștei. Casele de pe strada Nicolae Iorga au fost construite în anii 1930. Pentru că parcelele de teren din patrimoniul public, conform unei legi interbelice, erau oferite funcționarilor guvernamentali, strada își căpătase supranumele de Șirul Hoților. Tot în 1930, între Șirul Hoților și Bulevardul Rudolf se amenajează stadionul. Stadionul își capătă numele “Sub Straja”, evident, pentru că se afla la poalele dealului Straja, pe care se află Cetățuia Brașov. După desființarea stadionului, în 1933, aici a apărut Parcul Central.

Noul stadion, inaugurat de Carol al II-lea

La numai un an după demolarea stadionului “Sub Straja“, petrecută în 1933, a fost inaugurat cu mare fast un nou stadion. În 30 iulie 1934, Regele Carol al II-le, însoțit de mai mulți membri ai familiei regale, venit la Brașov pentru festivitatea dezvelirii bustului Regelui Ferdinand, a participat la inaugurarea noului stadion, care urma să-I poarte numele. Vizita era anunțată de “Gazeta de Transilvania” cu o zi înainte sub titlul “Bine ai venit Majestate!“. “Numele ce se dă stadionului Municipiului nostru să ne întețească căldura inimii față de Tron și Dinastie“, scria cotidianul brașovean.

Competiții sportive filmate

Iată cum relata revista “Viața Ilustrată“ desfășurarea vizitei. “În pitorescul oraş de la poalele Tâmpei au avut loc mari serbări sportive cu prilejul inaugurării noului stadion construit de primăria municipiului. La solemnitate a participat şi M. S. Regele Carol II, M. S. Regina Măria, AA. LL. Arhiducesa Ileana şi Arhiducele Anton aclamaţi de un imens public venit din toate împrejurimile Braşovului. Cu acest prilej s-a dezvelit şi monumentul Regelui Ferdinand I, desrobitorul Ardealului de sub stăpânirea străină.“ De menționat că bustul se afla în fața Cazărmii Vânătorilor de munte și fusese realizat de celebrul sculptor Oscar Han. Inaugurarea a prilejuit un concurs atletic și defilarea mai multor sportivi. Există încă imagini de arhivă cu competiţiile sportive braşovene la care a asistat Regele Carol al II-lea (vezi video). Stadionul Tineretului, cum a fost rebotezat ulterior, este încă principala arenă sportivă al orașului.

Video: Carol al II-le şi Regina mamă Maria au participat la competiţiile sportive prilejuite de inaugurarea Stadionului Municipal

Căpitanul Cristescu, preşedintele clubului

Fondatorul Colţei Braşov şi conducătorul echipei de-a lungul istoriei de numai 10 ani a fost colonelul Vintilă Cristescu, descendent al căpitanului Sava Cristescu, erou în Bătălia pentru Braşov din Primul Război Mondial. Vintilă Cristescu a fost primul braşovean participant la Jocurile Olimpice, la Amsterdam, în 1928, la cursa de maraton.

Echipa Colţei din finala cu Jiul, din 1928

Lobel – Columban, Balint, Şt. Torok, Csajka, Ad. Hrehuss, Kemeny, Gylebrowsky, Gruber, Hecht, Peterffi

Căpitanii Colţei

AUER. Vedeta braşoveană va pleca, după finala pierdută în 1927 Auer, la Ujpest Budapesta. În Ungaria, stă şapte ani, câştigând cu Ujpest patru titluri de campion, Cupa Europei Centrale şi Cupa Naţiunilor din Uruguay. Din 1936, joacă cinci ani la Rapid Bucureşti , câştigă patru Cupe ale României, devine golgheter în 1940 cu 21 de goluri. În perioada cât a jucat pentru Ujpest, Auer a făcut parte şi din lotul Naţionalei Ungariei.
PETERFFY. S-a transferat la Colţea de la vicecampioana UCAS Petroşani în 1925. Pe 1 iulie 1928, în meciul din sferturi cu Olimpia, câştigat de Colţea chiar pe terenul bucureştenilor, Peterffy este cel care aduce victoria în prelungiri. A fost singurul sezon petrecut la Braşov, întorcându-se pentru restul carierei (1928-1936), la UCAS Petroşani (viitorul Jiul).

Istoria Colţei

În iunie 1913, câţiva elevi de la liceul „Sf. Sava“ înfiinţau o echipă de fotbal. Pentru că erau vecini, i-au dat numele străzii: „Colţea“. Curând după Unirea din 1918, Colţea Bucureşti şi-a deschis o filială la Braşov. Aceasta avea să aibă mai mult succes decât echipa-mamă din Bucureşti: în 1927, Colţea Braşov joacă finala, iar în 1928, devine campioană naţională. Cea mai populară echipă din Braşov n-a fost, în acea perioadă. Colţea, ci Braşovia. Brașovia a fost multiplă campioană regională până la apariția Colței în 1921.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *