Povestea casei din Piața Sfatului nr. 16 (Târgul Poamelor)

Imobilul dinspre Biserica Neagră de pe Șirul Poamelor se compune din două clădiri care, initial, au fost independente. Prima atestare documentară a clădirii din colt datează din 21 decembrie 1512. Cei mai vechi proprietari cunoscuți, la începutul secolului XVIII, sunt familiile Albrich, respectiv Hiemesch. După 1841, Petrus Giesel, cumporătorul imobilelor, le unește într-o singură adresă. Ulterior casa este cumpărată de Franz Josef Trausch, senator, director de poliție, istoric și colecționar. După moartea acestuia, în 1871, casa e moștenită de ginerele acestuia, Josef Plecker von Pleckersfeld.

În 1905, trece în administrarea fundației Czeides, care o donează, la moartea bancherului filantrop, Bisericii Evanghelice.  În 1907, la parter se afla magazinul negustorului Carl Dendorfer, la care puteai comanda lenjerie brodată cu monograma proprie.

Apoi, până în 1918, aici a fost prăvălia negustorului Karl Essigmann.

La etaj, se afla cabinetul stomatologic al doctorului Heinrich Gust.

Timp de câțiva ani, din 1878, aici a funcționat Casa de Pensii din Brașov. S-a mutat în clădirea construită special în 1885 (Actualul Rectorat al Universității Transilvania).

În mansardă a locuit muzicianul Viktor Bickerich, fondatorul corului Bach al Bisericii Negre, până la moartea sa din 1964 (foto).

După naționalizare, parterul celor trei clădiri de pe fostul Șir al Poamelor au fost unite, inaugurându-se aici magazinul „Turist”. Deasupra vitrinelor a apărut o firmă în formă de dungă, pe care, în stilul lipsit de eleganță al epocii, erau enumerate produsele comercializate. În 1988, în timpul unor lucrări de reamenajare, sub tencuială s-au găsit picturi murale vechi. Suprapuse, erau trei picturi, greu de separat. Prima reprezenta un peisaj medieval al Brașovului. A doua, scna biblică cu Iona înghițit de balenă, iar a treia, un peisaj marin cu un cheu al unui port imaginar. Astăzi, lângă librăria „Humanitas” inaugurate în 2009, comunitatea evanghelică dorește să realizeze un centrul cultural german „Haus Kronstadt”.

Sursele documentare: „Clădirile din Piața Sfatului Brașov” de Nicolae Cornel Russu și Peter Simion (Editura Aldus, 2023); „Brașovul de altădată” de Sextil Pușcariu (Editura Dacia, 1977); „Brașovul de odinioară” de A. Căncescu și T. Mâzgăreanu (Editura Foton, 2008), colecțiile publicațiilor „Gazeta Transilvaniei” (1838-1945) și „Brassói Lapok” (1904-1940), precum și resurse internet.