Povestea casei din Piața Sfatului nr. 9 (Șirul Grâului)

Imobilul a fost construit în 1852 de negustorul Friederich Bomches. Aflată chiar în colțul dintre Strada Porții și Piața Sfatului, clădirea a avut vitrine pe ambele laturi stradale. În ultimii ani a vieții, celebrul farmacist, medic, numismat și explorator brașovean Johann Martin Honigberger (1795 – 1869), întors din călătoriile în jurul lumii, a locuit în această casă.

Biografia lui este fabuloasă. A fost medicul personal al sultanului, la Istambul, a locuit timp de mai mulți ani în orașul indian Lahore, ca medic de curte al maharajahului Ranjit Singh, iar la Calcutta a luptat pentru combaterea unei epidemii de holeră. Și-a publicat memoriile la Londra. A devenit foarte cunoscut în România după ce Mircea Eliade a publicat nuvela „Secretul doctorului Honigberger“ (foto), în care, personajul principal, după ce studiază timp de mai mulți ani filozofia hindusă, reușește să dispară pur și simplu, ajungând în Nirvana, o stare ideală în care se spune că oamenii se pot dematerializa.

Între 1904 și 1948, la parter a funcționat librăria familiei Zeidner. După moartea bătrânului Hienrich Zidnler, în 1915, băieții lui, Hienrich jr. și Hermann au preluat afacerea. Considerată în acele timpuri cea mai importantă librărie din sud-estul Europei (foto).

Ca editură, unul dintre cele mai răsunătoare succese l-a avut în 1904 cu „Küche und Haushalt” (Manual pentru gospodine), scrisă de era Christine Schuster, conducătoarea Școlii luterane de menaj din Sibiu. Cartea de 800 de pagini, cartonată, cu numeroase ilustrații alb-negru și câteva planșe color a fost reeditată de două ori de Editura Zeidner, devenind o carte de căpătâi pentru orice bună gospodină.

După instalarea comunismului, frații Zeidner au fost închiși, iar editura a fost confiscastă de stat și închisă.

În aceeași casă a funcționat biroul de arhitectură Schuler & Goldschmidt. Hotelul Corona a fost proiectat în 1909-1910 de cei doi arhitecți, Albert Schuller și Oscar Goldschmidt, în urma unui concurs. Tot aici au fost proiectate mai multe clădiri reprezentative ale Brașovului cum ar fi: Banca săsească, aflată la intersecția străzilor Purzengasse (astăzi strada Republicii), cu Zwirngasse (astăzi strada Michael Weiss; Honterus gymnasium (azi, clinica de maternitate); clădirea fabricii „Nivea” (astăzi în ea funcționează două spitale) și frumoasa vilă din Dârste a negustorului Adolf Hesshaimer. Din anul 1937,  Albert Schuller  s-a ocupat de renovarea Bisericii Negre, propunând câteva soluții inovative de restaurare. Printre ideile revoluționare ale celebrului architect, nepusă în practică, s-a numărat un tunel care să pornească de undeva din spatele actualului Magazin Star, pe sub Tâmpa, până sub Valea Răcădăului.

Fiul său, Günther Schuller, a lucrat ca arhitect în cadrul DSAPC (Proiect Brașov) și la la secţia de sistematizare a municipiului. Și-a consacrat întreaga putere de creaţie conservării monumentelor braşovene. În anul 1972 a propus reamenajarea Cetăţuiei ca motel şi obiectiv turistic. Pentru întreaga sa activitate a fost laureat al Premiului Herder, în 1980.

Sursele documentare: „Clădirile din Piața Sfatului Brașov” de Nicolae Cornel Russu și Peter Simion (Editura Aldus, 2023); „Brașovul de altădată” de Sextil Pușcariu (Editura Dacia, 1977); „Brașovul de odinioară” de A. Căncescu și T. Mâzgăreanu (Editura Foton, 2008), colecțiile publicațiilor „Gazeta Transilvaniei” (1838-1945) și „Brassói Lapok” (1904-1940), precum și resurse internet.