Clădiri Piața Sfatului,  Uncategorized

Povestea casei din Piața Sfatului nr. 10 (Șirul Florilor)

Construcția existentă anterior în locul respectiv găzduia în 1860 societatea de asigurare „Remenyik & Fiii”.

Reclamă apărută în „Gazeta Transilvaniei” din 24 mai 1861
Firma lui Joseph Flitsch se distinge într-o fotografie de epocă.

Apoi, pentru o perioadă, magazinul de sticlărie și galanterie „Josef Filtsch”.

La granița dintre secole, aici a funcționat casa de schimb „Mihalovits & Nussbacher”, transformată apoi în ”Banca de Scont Transilvană”.

Actuala clădire a fost construită la sfârșitul anilor ’20 ai secolului trecut ca sediu al unei renumite bănci interbelice Marmoroch Blank & Co, celebră prin falimentul ei răsunător. La parter a funcționat și magazinul de haine W&G Schul.

Banca Marmoroch Blank a fost nevoită să-și vândă sediul ridicat în Brașov, după faliment – articol din Curentul, 24 decembrie 1931.

În 1931, a fost achiziționată de bogata familie Czell, foarte cunoscută în epocă datorită produselor sale alcoolice (bere, vin şi lichior), dar şi pentru rolul jucat în viaţa socială şi economică a Transilvaniei, timp de aproape 100 de ani. Parterul clădirii a devenit restaurantul fabricii de bere Luther, locul frecventat în perioada interbelică de lumea bună a Brașovului.

Fabrica bucureșteană a soților Erhardt și Sophia Luther fusese cumărată din 1905 de concernul brașovean Czell, care păstrase și dezvoltase brand-ul foarte popular, care avea și o întreagă rețea de berării. Berea Luther își brevetase în 1934 „Berea Luther vitamine“ și chiar se judecase cu fabrica concurentă „Bragadiru” care îndrăznise să folosească cuvântul „vitamine” pe eticheta sticlelor de bere.

Vitaminele din bere, subiect de dispută între fabricile Luther și Bragadiru.

Localul devine în scurt timp printre cele mai căutate din Brașov. Cele mai multe reuniuni de asociații sau partide se termină cu o masa data la restaurantul „Luther”. Sâmbăta, duminica și joia, aici au loc seri de dans. Salonul „nou și elegant refăcut”, după cum este prezentat în reclama, este deschis în aprilie 1934. Orchestra cântă pentru ambele saloane ale restaurantului, fiind invitate formații cunoscute de jazz. Reuniunea Femeilor Române din Brașov organizează serate dansante cu intrare gratuită, dar cu „ceai obligatoriu”. Vinurile de soi, berea Luther blondă sau brună, precum și bucătăria românească și germană aduc în local numeroși clienți. Pentru noaptea de Revelion este unul dintre cele mai căutate restaurante, aducând clienți din toată țara. Din 1939, restaurantul se laudă cu un „minunat răcitor electric automat cu vitrină”.

Așa arătau butoaiele și sticlele în care se păstra berea „Luther”.

Chiar și vizitele Regelui Carol al II-lea se termină cu recepții date în restaurant. Venit în vizită la Brașov, în ianuarie 1936, suveranul a participat la sărbătorirea „Casinei Române”, vizitând sediile acesteia din Piața Libertății (Piața Sfatului). La finalul vizitei, alături de miniștrii, primar și prefect, a participat la banchetul de 120 de persoane, „servit perfect” („Gazeta Transilvaniei”, 12 ianuarie 1936) de personalul condus de Ion Moşoiu.

Reclamă din „Gazeta Transilvaniei”, 1 ianuarie 1934
Reclamă (stg.) din „Gazeta Transilvaniei”, 4 august 1940. Foto dreapta, „Plaiuri săcelene”, iunie-iulie 1940

Antreprenorul localului, Ion Moșoiu, se prezenta în reclamele publicate în presa din anul 1940 ca fiind „comerciant şi deputat al ţinutului „Bucegi“ (foto).

 

Sursele documentare: „Clădirile din Piața Sfatului Brașov” de Nicolae Cornel Russu și Peter Simion (Editura Aldus, 2023); „Brașovul de altădată” de Sextil Pușcariu (Editura Dacia, 1977); „Brașovul de odinioară” de A. Căncescu și T. Mâzgăreanu (Editura Foton, 2008), colecțiile publicațiilor „Gazeta Transilvaniei” (1838-1945) și „Brassói Lapok” (1904-1940), precum și resurse internet.