Clădiri Piața Sfatului

Povestea casei din Piața Sfatului nr. 29

Ultima casă de pe Șirul Inului a aparținut, de la începutul secolului trecut până la naționalizare, societății „Kamner și Jekelius”. Firma a fost înfiinţată la Braşov, în anul 1853, de către Eduard Kamner senior, care s-a asociat cu Adolf Bomches. Ulterior, îmbolnăvindu-se, Bomches a rămas doar acționar, fiind înlocuit la conducerea firmei de Carl Jekelius. Importanţa firmei ca întreprindere comercială de import al produselor de fier a crescut foarte mult, astfel încât firma şi-a extins activitatea şi in judeţele vecine TreiScaune, Ciuc, Odorhei, Făgăraş etc., ocupându-se şi cu alte feluri de comerț.

 

Reclamă din „Gazeta Transilvaniei”, 25 decembrie 1936.

Firma a mai avut magazine de fierărie în casele de la numărul 1 și 2 de pe Șirul Grâului. În 1884, Kamner senior a început să lărgească reţeaua unităţilor de desfacere a firmei. Astfel, a deschis o filială şi la Viena, care s-a dovedit foarte rentabilă, deoarece cumpăra produse in piaţa locală din Viena şi le transporta, pe calea ferată deja construită în Transilvania, pînă la Braşov. În 1905, firma și-a încercat norocul și pe piața asigurărilor devenind „Representanţa Generală a primei Reuniune pentru înzestrarea fetelor, Societate pe acţie, institut de asigurarea copiilor şi pe viaţă.

 

Fundată în 1863 la Budapesta. După moartea lui Eduard Kamner, conducătorul firmei a devenit Augustin Bomches, fiul primului asociat. În 1925, compania a devenit antreprenorul Întreprinderii de fier Vlăhiţa. Capitalul necesar dezvoltării uzinei a fost asigurat din partea principalului acţionar, firma Kamner şi Jekelius, prin vânzarea unuia dintre palatele „Czell”, care intrase în proprietatea sa.

Anunț din „Gazeta Transilvaniei!, 1 iauarie 1930
Sursele documentare: „Clădirile din Piața Sfatului Brașov” de Nicolae Cornel Russu și Peter Simion (Editura Aldus, 2023); „Brașovul de altădată” de Sextil Pușcariu (Editura Dacia, 1977); „Brașovul de odinioară” de A. Căncescu și T. Mâzgăreanu (Editura Foton, 2008), colecțiile publicațiilor „Gazeta Transilvaniei” (1838-1945) și „Brassói Lapok” (1904-1940), precum și resurse internet.