Publicitatea, sufletul comerțului

Patronii de prăvălii de pe vremea bunicilor, ştiau bine că reclama e sufletul comerţului. Nu se mai mulţumeau doar cu strigatul în gura mare în târg, cu cărțile poștale publicitare sau afișele puse în vitrină ci scoteau paralele din pungă, pentru a plăti publicarea de reclame în ziare. La începutul epocii moderne, în Brașov, primele mesaje publicitare au apărut în afisele și foile prin care se prezenta proiectul de editare a unei publicatii sau se solicitau înscrieri sau abonamente. Ulterior aveau să apară anunţurile „cu meşteşug”, mai elaborate, cu termeni elogioşi, cu argumente de prestigiu, ilustrate sau nu. Primele publicaţii româneşti din Brașov, scrise cu litere chirilice, „Foaia de Duminică” și „Gazeta de Transilvania” condusă de Gheorghe Barițiu, erau, în primii ani de apariţie, mai sărace în anunţuri prin comparaţie cu cele contemporane din Muntenia și Moldova. Cu timpul însă „Gazeta Transilvaniei” a devenit unul dintre cele mai căutate ziare de către comercianții care doreau să-și promoveze mărfurile sau serviciile. Puteți urmări mai jos o selecție cu cele mai interesante reclame făcute de-a lungul anilor în „Gazeta Transilvaniei”.

Ideile inovatoare ale lui Aurel Mureșianu

Primul număr din ziarul brașovean „Gazeta de Transilvania”, vedea lumina tiparului în anul 1838. Scris cu caractere chirilice, îl avea ca prim-redactor pe George Bariţiu. În 1850, redactor şi proprietar al Gazetei Transilvaniei devenea Iacob Mureşianu, iar din 1877, redacția este condusă de fiul său Aurel Mureșianu. Acesta transformă publicația în cotidian (1884), aduce o mașină tipografică de la Viena (1888) și vine cu idei noi în privința felului în care este prezentată publicitatea.

De la litere îngroșate la grafică reprodusă zincografic

Mai întâi, pentru a atrage atenția, unele anunțuri apar cu susul în jos cititorii trebuind să întoarcă ziarul pentru a citi tot enunţul. Unele cuvinte ale anunțurilor sunt scrise cu litere îngroșate pentru a li se sublinia importanța și se folosesc formulări senzaționaliste: „ocazie unică!”, „numai la magazinul nostru”, „renumitul medicament” etc. Atragerea clienţilor se face prin sublinierea calităţii produselor, a preţului lor moderat; unele dintre ele se vând şi în rate, iar la vânzarea „cu toptanul” (en-gros) se face reducere. Tot Aurel Mureșianu introduce la literele speciale de zețărie pentru titlurile anunțurilor importante, apoi chenarele înflorite și, după 1880 reclamele realizate zincografic (procedeu de tipar pentru ilustrații în care se folosește gravarea electrolitică pe plăci de zinc) cu grafică bogată.

Prețul publicității

În paginile „Gazetei Transilvaniei” apăreau frecvent taxele ce se plăteau pentru inserţiuni/machete publicitare. Din Gazeta Transilvaniei nr. 76 din 20 mai 1884 aflăm că se plăteau 6 creiţari pentru linia de 30 de litere de pe pagina a IV –a şi cu 4 creiţari mai mult pentru pagina a III –a. Pentru repetiţii se oferea un rabat – de 10% pentru 3 – 4 anunţuri, de 20% pentru 9 – 11 anunţuri şi de 50% pentru 16 – 20 anunţuri. Pe lângă publicitatea făcută de societățile private existau numeroase anunțuri oficiale, publicate de către instituţiile statului. Magistratul cetăţii şi al districtului era principalul anunţător în perioada 1872 – 1877. Anunţurile poartă diverse titluri: „publicaţiune”, „licitaţiune”, „edictu”, „publicare de licitaţiune” şi majoritatea sunt parte a unor campanii a câte trei repetări.

Comunicatele oficiale

Subiectele comunicate de anunțurile oficiale erau diverse: măsuri administrative, măsuri sanitare şi acordare de stipendii. Un stipendiu se acorda în 1876, în valoare de 400 florini, din fondul Joseph Wehrmacher, unui elev, indiferent de religie şi naţionalitate. Elevul doritor de învăţătură, trebuia să fie născut în Transilvania şi să nu aibă mijloacele financiare necesare frecventării unei şcoli înalte. Celor care li se ofereau stipendii li se cerea deseori să aducă „testimoniu de cualificaţiune şi atestatu de moralitate”. În caz că stipendiile se ofereau copiilor săraci, aceştia trebuiau să aducă şi atestat „de paupertate”.

Alte instituţii ale statului care îşi publicau anunţurile în „Gazeta Transilvaniei” erau judecătoria regească şi tribunalul regesc. Tribunalul regesc din Braşov anunţa prelungirea termenului până în 13 iunie 1874 pentru împărţirea bunurilor firmei falimentare Sotir Mantsu şi fiii.

Prima campanie publicitară

Prima mare campanie publicitară a fost susținută de Reuniunea Femeilor Române, încă de la începuturile activităţii sale, în 1850. Asociația publica anunţuri periodice legate de balul anual, şedinţe, colectare de fonduri și închirieri de proprietăţi. În 29 octombrie 1873, Comitetul Reuniunii anunţa adunarea generală din acel an ce urma să se ţină în 7 noiembrie, de ziua onomastică a Reginei Regatului României, Elisabeta, patroana reuniunii. Balul Reuniunii Femeilor Române în favoarea orfanelor române era anunţat în fiecare an în Gazetă. Anunţurile informau preţul de intrare, data stabilită pentru bal sau numele colectorilor de fonduri. Și „Reuniunea română pentru gimnastică și cântări” anunță în 1887 condițiile speciale vestimentare pentru acceptarea prezenței la „Balul Calicotu”.

Anunțuri primite de la agenții din Viena și Budapesta

Dar cea mai consistentă publicitate era cea făcută de comercianți. Depozitele şi magazinele de haine ocupă un loc important în publicitatea Gazetei, alături de magazinele de încălţăminte şi accesorii. Cele mai elaborate reclame erau primite de la agenții vieneze şi budapestane. Braşovenii putând să comande şi să primească prin poştă produsele dorite. Unii comercianţi anunţau că făceau reduceri pentru studenţi şi profesori, fapt ce subliniază ideea că salariul profesorilor era, şi atunci, destul de modest. Însă cele mai numeroase publicități sunt cele ale magazinelor și reprezentațiilor comerciale din centrul orașului.  De asemenea, cofetările, cafenelele, restaurantele, hotelurle, saloane de ras şi frezat șe întreceau în a-și face reclama în paginile ziarului.

Comercianții din centrul Brașovului

Printre cele mai lăudate magazine din centrul Brașovului se numărau prăvălia lui László, vestită pentru pânzeturile ei fine; magazimul fraților Simayi, armeni de origine, de pe Târgul Grâului, unde erau textile de import; băcănia lui Dușoiu, care avea pictată la intrare o „săceleancă” frumoasă în port național; prăvălia lui Eremias, cu măsline și scrumbii afumate, care, la intrare îl avea pictat pe Osman Pașa călare, în mărime naturală; cârciuma „La Rață”, cu o rață de fier atârnată deasupra ușii; prăvălia de ghete a lui Peter din Ulița Căldărarilor, cu o cizmă uriașă roșie agățată lângă intrare și multe altele.

Concursuri de vitrine

În perioada interbelică – anii ’20 și ’30 – Camera de Comerț Brașov organiza periodic concursuri de vitrine. În 1936, de exemplu, „Gazeta Transilvaniei” scrie că „a produs o adevărată senzație măcelăria Konya din strada Hischer”. E greu să ne imaginăm astăzi cum ar fi arătat așa ceva, dar este sigur că domnul Iosif Konya, mezelar și măcelar, cu magazine pe Lungă și Hirscher, și-a făcut apoi reclamă amintind de peisajul cu casă de șuncă și gard de cârnați. Concursuri de vitrinieri – o calificare cu statut special în perioada comunistă – s-au făcut și în anii ’60-’70. Centralele comerciale Metalo-Chimice și Alimentara au avut mai mulți premianți. În acele vremuri problemele erau altele. Într-o anchetă din „Drum Nou”, din 1970, erau criticate manechinele furnizate RECOM București care „care populează universul magazinelor braşovene cu tot felul de arătări”. Și meseria de pictor de reclame era pe atunci la mare căutare. OJT Brașov, oficiul care organiza excursiile românilor, avea în sediul de la parterul corpului nou al hotelului Aro un atelier spațios de pictură. Toate afișele instituției erau realizate manual și erau expuse într-un avizier aflat la colțul corpului T.

Urmărind filmul următor vă veți putea întoarce în timp, printre mărfurile din magazinele brașovene de dinainte de ultimul război mondial:

Publicitatea în România

Primul anunţ publicitar, redactat și plătit de un român, pare să fi apărut al 1745, în The South Carolina Cazerte (23-31 octombrie), la solicitarea emigrantului ardelean Samuilă Damian (preot unit). Acesta își anunța spectacolele de electricitate cu public. Prima publicaţie „de specialitate” apărută în Regatul României a fost „Cantor de avis şi comers”, Bucureşti, 1837. Profilul iniţial era cel „politic, ştiinţific şi comercial”, iar din anul 1842 va avea titlul „Cantor de avis”. În anul 1839, la Brăila va apărea, în limbile română şi italiană, revista „Mercur – jurnal comercial al portului Brãila”, în care vor fi înserate anunţuri despre circulaţia vaselor de mărfuri, preţurile cerealelor şi altele. Prima agenţie de publicitate din Regatul României a fost fondată în anul 1880 de negustorul evreu David Adania. Între anii 1880 – 1886 au mai apãrut alte trei agenţii de publicitate care purtau numele proprietarilor lor: Emil Melber, Carol Schulder şi Isidor A. Stern. Primele agenții internaționale își deschid birouri la București abia în 1924: Rudolf Mosse, din Berlin, John Walter Thompson din New York şi Siegfried Wagner. În România, în anul 1937, în Bucureşti erau 17 agenţii, 5 firme de „Reclame” (Biruinţa, Orientarea reclamei, Redeco, Vitron şi J.W. Thompson), două firme de reclame luminoase (Neon şi Ncolux, una de „Reclame în relief ” (Vitrom) şi o alta de „Reclame metalogratiate” (Shwartz Mauriciu). Instaurarea regimului comunist în România a dus la diminuarea progresivă a activitãţii publicitare, mai ales după naţionalizarea mijloacelor de producţie şi a unităţilor comerciale, când practic, prin instituirea monopolului statului, nu mai exista o piaţă reală, concurenţială, de unde şi absenţa formelor de promovare a produselor şi serviciilor. Statul preia monopolul oricărei activități de publicitate. La sfarsitul anilor ’20 aparitia radioului mărise mult piaţa de publicitate. Ulterior, în anii ’50, televiziunea, apoi, din anii ’90, Internetul au transformat complet felul în care se face astăzi publicitate.

„Schimbătorie de bani“

Un braşovean ce se ocupa cu negustoria pe la 1900, pe nume Fritz Schuller, anunţa în gura mare că numai la el „se capetă canari de cea mai nobila specie“. Înainte de primul război mondial, se făcea publicitate serioasă penelor de gâscă importate din Boemia.

Primul zaraf cunoscut al orașului este Jacob L. Adler, care-și deschide în 1895 o „casă de bancă” pe Târgul Florilor, unde se pot schimba bancnote și monede. În 1910, la Tutungeria lui Dumitru Popp, de pe strada Hirsher nr. 4, era deschisă o casă de schimb valutar. Aceasta era numită „schimbătorie de bani“ şi era deschisă „tuturor acelora cari călătoresc seu se reîntorc acasă din România“.

Prima reprezentație auto

Prima reprezentație auto din Brașov a apărut pe strada Porții (actuala Republicii) în 1908 și făcea reclamă trăsurii cu motor  a lui Puch. După Primul Război Mondial, în 1921, societatea bucureșteană Leonida își face reclama în „Gazeta Transilvaniei” pentru vânzarea de automobile „Stoewer”, reprezentanța fiind în capitală pe Calea Victoriei. În același an și în aceeași publicație, fabrica brașoveană Schiel anunță că are de vânzare 12 automobile și invită proprietarii auto la service-ul uzinei, pentru vulcanizări, schimburi de ulei și repararea defecțiunilor.

Sicrie de la Viena

Mult mai cinice anunţul Reuniunii pentru Ajutorare, de pe Calea Victoriei 13. „De moarte nu scapă nimeni. Până la 85 de ani, se primesc membri pentru ajutorare în caz de moarte (deces) li se plăteşte imediat următorul ajutor la sumele de lei 8.000 – 10.000 sau 24.000“.

Firma de pompe funebre Tutsek, de pe strada Porţii 12, şi-a făcut publicitate prin presa locală mai mulţi ani. Reclama preciza faptul că firma deţine un „depou de sicriuri de metal ce se pot închide hermetic, din prima fabrică din Viena, care funebre cu doi şi patru cai, ciocli“.

Apă pentru sân

Doamnele erau momite de coafori şi de negustorii de cosmetice cu ,,Ondulaţie permanentă cu preţuri reduse pentru Paşti, cu lei 170 la coaforul şi frizeria Sabău, Mihail Weiss 6 – Brasov“. Anunţ apărut în „Ardealul“, anul 1942. ,,Podoaba cea mai frumoasă a femeii este un bust frumos! Apa Kathe pentru sân – mij loc senzaţional, scutit prin lege, pentru a dobândi un bust frumos, cu efect mi ra culos. Apa Kathe se fo loseşte numai pe di na fară, de aceia e potrivită pentru orice constituţie corporală“, Gazeta de Transilvania-1905 . Tot doamnele erau invitate să cum pere „ciorapi incandescenţi, premiaţi, Petroleum – de cea mai bună calitate“, care se găseau de vânzare la negusto rul A. Bidu, în Târgul Inului nr. 30.

„Norocul femeilor“

În perioada interbelică s-a făcut o campanie de promovare a unor călcâie de gu mă, ce se ataşau pan tofilor bărbăteşti. Dese nele din reclamă arătau sugestiv că bărbaţii care nu şi-au dotat în călţările cu aceste accesorii pot aluneca mai uşor pe stradă, devenind astfel caraghioşi în ochii doamnelor.

În anul 1910, în „Gazeta de Transilvania“, se făcea publicitate săpunului „Zuckooh“, pentru bărbaţi. Erau și alte săpunuri foarte promovate: „Sunlight sau „Schicht”.

Tot marca „Zukooh” oferea burlacilor produse fine de cosmetică, pomezi şi loţiuni parfumate. „Un bărbat frumos. Norocul femeilor! Mândria mireselor! Bucuria părin ţilor!… Frumuseţea este şi pentru bărbat o avere sigură şi o recomandaţie bună. Frumos ca un zeu! Săpunul şi cremea Zuckooh – te scapă de pis trui, pete, ten palid“.

Purgative nesupărăcioase

Farmaciştii îşi lăudau ne voie mare leacurile. O licoare în vogă era considerată „Vinul de buruieni a lui Huberth Ullrich. Pentru morburi de stomac, constipaţie, slăbiciune, anemie, debilitate, râgăială“. Pentru copiii deranjaţi la stomac, era mai indicată „Ciocolata de Tannim a lui Sztraka“. Tabletele purgative Ascaret, care se găseau în spiţeriile şi drogheriile braşovene înainte de primul război mondial, aveau „un efect nesupărăcios şi sigur, fiind curat vegetabile şi întăritoare la stomac“. Farmaciştii isteţi promiteau clienţilor şi despăgubiri: „500 de florini plătesc celui ce va mai căpeta vreodată durere de dinţi, ori îi va mirosi gura, după ce va folosi apa de dinţi a lui Bartilla. O sticlă 70 de bani. Denunţurile de falsificare bine plătite“.

Cheagul de lapte

Gospodinele cumpărau cel mai popular cheag de lapte. Palfi Mar ton, care se autointitula „ma re neguţător de cheag“, avea grijă să-şi promoveze des marfa în jurnale, pentru a-şi forma clien telă nouă: „Cel mai bun! Cel mai ieftin! Cel mai prac tic! Cheag pentru în che ga rea laptelui preparat pe cale chemică din cele mai curate“. Asta se publica în 1905, în „Gazeta de Transilvania“. 32 de ani mai târziu, în „Ardealul“, Farmacia „La Arap“, din Piaţa Libertăţii nr. 13 (telefon 640 ), anunţa: „Oieri! Agricultori! Cheagul lichid Mioriţa este întrebu in ţat cu succes de peste 100 de ani“.

Stârpirea cloţarilor

Pivniţele şi hambarele nu puteau fi lăsate de izbelişte, în stă pânirea şoarecilor şi gândacilor. Pisicile flămânde şi cursele de şoareci erau la mare preţ atunci. În 1910, braşoveanul Ștefan Baer, care locuia pe strada Neagră nr. 16, făcea publicitate la o otravă inventată de el. „Am pus curse, am prins şi omorât mulţi cloțari, dar nu i-am putut stârpi… Atunci am cugetat… şi am inventat un preparat cu care i-am stârpit total în Câțiva ani mai târziu, în 1913, cel mai generos spațiu din pagina cu reclame a „Gazetei Transilvaniei” îl ocupa reclama la „Zacherlin” , un insecticid casnic.

„Observaţi exact vitrinele mele“

De la drogherii, pe lângă cosmetice şi tutun, se puteau cumpăra şi aparate foto, la preţuri speciale. „Ocazie de Paşti! Un aparat de foto gra fiat pentru Lei 300-Soc. Agfa vă oferă un aparat bun de valoarea Lei 560 – pentru suma minimală de Lei 300 – dacă cumpăraţi şi 2 rolfilme Isochrom a Lei 55 La Drogheria C. H. Neustadter. Strada Regele Carol No. 14. Asortiment mare în articole fotografice, articole cosmetice şi specialităţi“. – „Ardealul“ 1942. În acelaşi ziar Victor Butyka anunţa: „Vă rugăm să observaţi exact vitrinele mele unde şi D-voastră veţi găsi cu siguranţă un cadou potrivit şi frumos de Paşti“. La rândul său, Demeter Berbecar avea expuse în vitrină, fel de fel de articole de lenjerie intimă,. Avea însă grijă să le anunțe și îm „Gazeta Transilvaniei”, pentru că moda, ca și în ziua de astăzi, era schimbătoare.

Special pentru cei cu punga mai strânsă, negustorii de cafea au venit cu o idee cel puţin bizară: să economiseşti banii de mâncare, cum părând licoarea neagră. „O pereche tânără are totdeauna griji! În gospodărie totdeauna lipsesc ici-colo lucruri mici şi ca să ţi le procuri, ar trebui să-ţi economiseşti de la gură. Dar este mai bine să nu faci rost de banii necesari prin re nun ţări. Economie se poate face, înlocuind un prânz oarecare cu o cafea bună şi nutritivă. Aceasta este atât de ieftină din Kathreiner şi Veritabil Franck, că foarte uşor se poate economisi ceva!“.

„Omul care vede tot“

Un grafolog „autorizat de Autorităţile Superioare competente ale României“, încerca să-şi atragă muşterii tot prin publicitate. Şi-a făcut reclamă în publicaţia „Ardealul“, în anul 1942. Profesorul Misterelor Vieţii, C. Ştefan, care în acelaşi timp era şi „celebru oculist“, anunţa că tocmai a sosit din Benares, „cel mai sfânt oraş din India, unde se strâng cei mai de vază fachiri“. Îşi aştepta clienţii pe strada Castelului nr. 30, la uşa nr. 2. „Prezice: Trecutul, Viitorul, Prezentul după fizionomie şi de sluşeşte orice a faceri personale, comerţul, amorul, căsătoria, sarcina, câştiguri neaşteptate, judecăţi, boale, suferinţi sufleteşti de iubire“, se spunea în reclamă.

Regina Maria, prima vedetă dintr-o reclamă

Primul VIP  folosit într-o reclamă a fost Regina Maria a României, în 1924. Regina era cunoscută în Europa în urma voluntariatului  depus pe frontul Primului Război Mondial. Totodată, era considerată cea mai frumoasă regină din Europa la acea vreme. La invitația agenției americane J. W. Thompson, regina a acceptat să apară într-o reclamă, în care să laude calitățile cremei Pond’s Cold, după ce vânzările firmei scăzuseră foarte mult. Reclama o înfăţişa îmbrăcată elegant, într-o atmosferă intimă. „Nici o femeie nu e atât de sus plasată, încât să-şi permită să-şi neglijeze aspectul. Imaginea personală este vitală pentru succesul ei şi nu poate îngădui ca semnele obişnuite de oboseală să se vadă pe chipul ei. Sunt încredinţată că frumuseţea poate fi menţinută prin folosirea zilnică a cremelor Pond’s”, era îndemnul reginei. Plata pentru regala publicitate a constat în oferirea de creme, drept cadou, suveranei României. Acest tip de publicitate s-a dovedit a fi în timp unul dintre cele mai credibile si mai eficiente în toata lumea. De altfel, regina a fost cel mai bun agent publicitar al României. Promovarea prin interviuri şi conferinţe de presă a intereselor româneşti în presa occidentală, au adus beneficii incomensurabile României la Conferinţa de pace de la Paris.

Scurtă istorie a publicității

Primele forme de publicitate sunt atestate pe vremea Babilonului si Romei antice şi au constat în diferite semne pictate pe pereţii clădirilor. În Egiptul antic, comercianţii amplasau de-a lungul drumului bucăţi de piatră pe care erau descrise produsele lor. Încă din Evul Mediu, comercianţi îşi făceau cunoscută marfa, prin strigăte. Ulterior au apărut „lăudătorii” pătiţi care vorbeau lumii. Odata cu inventarea tiparului de catre Johann Gutenberg, în 1453  , comercianţii îşi comandau afişe.  Prima reclamă a apărut în 1472 şi anunţa vânzarea unei cărţi de rugăciuni iar în 1704 pe pămant american se publicau pentru prima oară anunţuri într-un ziar local numit Boston News Letter. Predecesorul agenţiilor de publicitate a fost magazinul unui american din Pennsylvania – Volney B. Palmer. Agenţii săi contractau spatii de publicitate in ziare care erau vândute la clienti la preturi de retail. Prima agentie care a introdus comisionul a fost cea a lui Francis Ayer – N.W. Ayer & Son, agenţie existentă şi în zilele de azi.

„Mica publicitate” de-a lungul timpului

Câteva exemple de publicitate apărută de-a lungul timpului în presa tipărită din Brașov:

1. 1938. „Bodega dela staţia de tramvai se mută în strada Mihai Weiss 25. Vizitaţi cu încredere. Geza Borsay“. (Gazeta de Transilvania)
   1939. „Căutăm femee săracă din Braşov, preferabil din Scheiu, pentru serviciu uşor. Adresa la ziar“. (Gazeta de Transilvania)
   1940. „Fabrica „Drapelul Roşu“ din oraşul Stalin strada Avram Iancu nr. 64 angajează imediat o bucătăreasă“. (Drum Nou)
   1941. „Cine a găsit un portmoneu cu bani, carnet CEC, buletin şi carnet de pensionar, pierdut în ziua de 23 ianuarie a. c., să se prezinte la Steza Petre, B-dul St. Roşu, bloc 4, ap. 1“. (Drum Nou).

   1942.